Ca de obicei, de Revelion organizăm o mare petrecere la noi acasă. Avem un spațiu generos pe care l-am gândit de la început astfel încât să poată găzdui cât mai multe întâlniri și petreceri între prieteni. Ne place să socializăm tip „old fashion”, așa că nu ratăm nicio ocazie de a organiza rapid ceva, fără pretenții, dar cu prieteni dragi, gustări delicioase și nelipsitele vinuri rosé de care suntem de-a dreptul îndrăgostiți. Eu și soțul meu. Așa că anul acesta nu avea de ce să fie altfel. Dar a fost…
Prietenul cel mai bun al soțului meu a venit să sărbătorească noaptea dintre ani însoțit de o femeie pe care nu o cunoșteam. Se afla într-una din multele lui „pauze” în relația stabilă de 15 ani pe care o avea cu mama copiilor săi, însă pentru prima dată a apărut însoțit de altcineva, ceea ce a stârnit oarecum rumoare și nedumerire. Însă ne-am văzut de treabă și am primit-o civilizat, amânând pentru o dată ulterioară lămuririle, dar și decizia dacă ar trebui sau nu să-i comunicăm asta și „oficialei”, și ea parte din grup.
Inevitabil, „intrusa” a fost în centrul atenției. Mai ales a celorlalți bărbați. Cumva, stabiliseră tacit că, dacă femeile nu se abțin să o împungă cu privirile, măcar ei să o facă să se simtă bine-venită. Nu știu dacă din solidaritate de gen sau pentru că fiecare avea o poveste imaginată sau reală similară, însă bărbații s-au întrecut în a-i oferi ceva de băut – „Avem un cocktail cu campari delicios” l-am auzit inclusiv pe soțul meu, la un moment dat, îmbiind-o elegant cu un pahar -, s-au întrecut în a-i oferi un loc pe canapea sau în a o invita la dans.
La miezul nopții, i-au urat cu toții un „La mulți ani” strident, cu sărutări apăsate pe obraji, plasate excesiv de aproape de colțurile gurii. Inclusiv soțul meu. Partenerul ei din acea seară nu părea prea deranjat de acest exces de atenție pe care ea îl primea. Totuși – și nu sunt geloasă, iar relația mea este una stabilă, solidă, fără devieri de nicio parte – cu soțul meu a dansat mai mult, pe el l-a sărutat mai îndelung, pe lângă el a trecut mai des, aproape ciocnindu-se de fiecare dată. Și asta când nu schimbau câteva vorbe, hlizindu-se ca doi vechi… prieteni. Probabil că relația asta nu îi era necunoscută, probabil că o știa de ceva timp, deși mie nu mi-a spus nimic, considerând că nu e treaba mea, mi-am zis. Probabil…
Peste câteva zile, ne-am revăzut iar ca să continuăm puțin atmosfera de sărbătoare, dar de data asta așezat, într-o formulă restrânsă. Noi, fetele, am rămas în sufragerie la povești, iar bărbații s-au retras în bucătărie, să fumeze în voie și să vorbească de-ale lor.
La un moment dat, firesc și fără să bănuiesc nimic, m-am dus să iau ceva din bucătărie, însă nu am apucat să intru, când l-am auzit chiar pe prietenul cel mai bun al soțului râzând cu poftă și zicându-i acestuia din urmă:
„Trebuie să recunosc că ai câștigat pariul! Ești singurul care a reușit să petreacă revelionul și cu amanta și cu soția, fără ca nimeni să bănuiască ceva, chiar dacă pentru asta am scos eu castanele din foc. Să bem, zic, în onoarea celui mai bărbat dintre noi… hahaha…”
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
