Articolul despre mamele de băieți a fost în topul celor mai citite articole pe Catchy.ro, iar pe marginea lui s-a discutat și disputat mult și am primit zeci de mesaje care mă încurajau să scriu și varianta taților de fete.
Nu mă voi limita la asta, deoarece îmi plac mult provocările, și voi aborda relația dintre fete și părinți. Multe dintre cele care urmează sunt aplicabile în egală măsură tuturor, dar voi decideți, până la urmă, cum vă creșteți și vă educați copiii.
Fiind mamă de fete, care-mi sunt mai dragi decât oricine și orice pe lumea asta, îmi doresc să fiu cât mai obiectivă și vreau în același timp să distrug niște mituri.
Mitul 1 – “Eu te-am făcut, eu te omor” sau “Bătaia e ruptă din rai”.
Oameni buni, copilul nu primește instrucțiuni de utilizare la naștere, nu ne creștem copiii după manual, deși le cumpărăm ca să ne mai inspirăm din când în când, mai ales în momentele dificile sau atunci când vrem să știm cam ce ne așteaptă la anumite vârste. Să nu uităm însă că fiecare copil este unic în felul său. Chiar și așa, nicăieri nu scrie și niciun specialist nu a afirmat vreodată că utilizarea violenței va face copiii mai cuminți, mai inteligenți, mai ascultători. Toți au contestat cu argumente pertinente și cu studii contrariul. Violența umilește, creează frustrări, lasă răni adânci, șubrezește personalitatea, calcă în picioare demnitatea și dă naștere unor comportamente greu de gestionat și de controlat ca viitor adult.
Mitul 2 – E prea mic/ă să facă cutare sau cutare lucru.
Sarcinile pe care le dăm copiilor trebuie să fie în conformitate cu vârsta pe care o au. Nu trebuie să fac eu totul pentru el întotdeauna, copilul trebuie să fie responsabilizat de mic, să fie implicat și să știe că în familie fiecare are rolul său. Altfel ajungem cu e prea mic/ă până la vârsta majoratului când nu va ști să facă nimic. Nu e niciodată prea mic să învețe ce înseamnă igiena, să salute, să mulțumească, să spună “Te rog!”, să fie politicos și altele din același registru.
Mitul 3 – Nu este nu, pentru că așa spun eu.
De multe ori cel mai utilizat argument atunci când nu avem argumente. Cea mai simplă modalitate de a scăpa de copil este să-i spunem că nu are voie să facă anumite lucruri pentru că noi știm mai bine, noi suntem părinții și prin urmare el fiind mic, trebuie să se conformeze. Poate fi adevărat în anumite cazuri, în care copilul este expus pericolelor, dar nu în toate cazurile. Prin urmare, răbdarea este una dintre cele mai importante arme ale unui părinte – înarmează-te cu ea și explică-i copilului ce i se poate întâmpla dacă…
Mitul 4 – Nu vorbim despre sex.
Până când nu vorbim despre sex și de ce nu vorbim despre sex? Doar așa apar copiii. Sau încă le spuneți povestea aceea cu barza, de care însăși barza râde? Copiii sunt curioși încă de mici, pun întrebări, își cercetează corpul, vor să știe de ce le crește părul sau de ce și când le vor crește sânii, vor să înțeleagă transformările prin care vor trece, ce vor simți, cum să se împace cu ideea că vor crește și vor deveni adulți. Evităm să vorbim și ocolim subiectul cu bună știință? Se vor duce în altă parte, pentru că oricum o fac. Dar informațiile pe care le primesc s-ar putea să nu fie cele reale, iar imaginea pe care ei și-o vor crea va fi una falsă, care nu-i va ajuta mai departe în a-și stabili relații de cuplu sănătoase și armonioase și vor crede că e ceva rușinos sau scârbos.
Mitul 5 – Banii sunt totul. Dacă găsești unul sau una cu bani, te-ai scos.
Una dintre cele mai mari greșeli pe care le facem atunci când devenim părinți este să ne dorim pentru copiii noștri ce nu am avut noi. Ideea în sine nu e rea. Punerea ei în practică însă poate avea consecințe negative. De multe ori asta se materializează în a le pune totul la îndemână fără ca ei să facă vreun efort. Astfel ajung să nu cunoască valoarea banilor, să nu respecte munca, pentru că nu au muncit niciodată, să nu aibă respect pentru cei care muncesc, să considere că totul li se cuvine, să aștepte mereu ca alții să facă, iar ei doar să admire de la distanță, să fie superficiali, să nu fie responsabili, să nu se implice, să mintă, să fure, să caute mereu scuze. Banii sunt utili, dar nu sunt totul.
Un exemplu concret: cunosc multe persoane care nu au muncit o secundă în viața lor. Au făcut copii, se ocupă de ei, de casă și de soț și atât. Pentru orice vor să facă cer bani de la soțul pe care trebuie să-l țină mereu motivat să contribuie. S-a supărat soțul? A secat izvorul. Întrebarea mea este ce vor face dacă, Doamne ferește, soțul pățește ceva? Și încă o întrebare pentru mamele care-și cresc fetele conform modelelor TV: știți că frumusețea e trecătoare și că odată dusă, nu le mai ia nimeni? Nu am nimic cu metodele artificiale de înfrumusețare atunci când ele chiar sunt necesare, dar de ce nu lăsăm decizia la ele, de ce le arătăm exemplele din show biz ca și cum acelea sunt relevante pentru viitorul lor și sunt singurul etalon la care să se raporteze? De ce nu le arătăm modele de succes care au reușit și în mod inteligent și natural? De când au devenit inteligența, munca, bunul simț perimate? E perfect adevărat că o persoană carismatică, care arată bine și e și inteligentă deschide poate mai multe uși, deci mie una îmi e clar că frumusețea și inteligența pot merge bine împreună și nu trebuie să se excludă una pe cealaltă. Fetelor, nu vă îndrăgostiți de carduri!
Mitul 6 – Iartă-l, mamă, că te iubește!
Nimic mai greșit, când vorbim de violența domestică. A dat o dată, va mai da și a doua oară și poate mai rău. Violența domestică în România a atins cote dramatice. Asta și din cauza discutată deja la Mitul 1, dar și pentru că aplicarea legislației este aleatorie. Multe femei nu se duc să reclame de frică sau pentru simplul motiv că știu că partea vinovată nu va păți nimic. Copiii crescuți în astfel de familii ajung de multe ori să creadă că aceasta este normalitatea. Iar mama ajunge să facă un compromis major de dragul copiilor, sacrificându-se pentru a evita conflicte cu consecințe dure. Am cunoscut femei dependente de astfel de bărbați, care de fiecare data iertau. De uitat nu poți uita, dar de rupt relația părea imposibil până în momentul în care palma a devenit pumn sau picior. Există un moment când trebuie să pui capăt abuzurilor. De preferat cât nu e prea târziu. Cum să te iubească omul care dă în tine cu sălbăticie, care te înjură, te calcă în picioare, de multe ori de față cu copiii? Ce fel de manifestare odioasă de iubire este asta? Cu siguranță una pe care eu nu pot să o accept și să o înțeleg.
Mitul 7 – Bărbatul are alte nevoi, are voie să calce strâmb.
Serios? De când e regula asta? Ce-l face pe bărbat să aibă alte nevoi și pe femeie să nu le aibă? Am auzit atâția părinți de băieți încercând să-și convingă nurorile că e ceva normal, că trebuie să fie iertați, că se mai întâmplă, că de fapt pe ele le iubesc, dar se duc la altele că au nevoie de diversitate… mai mari stupizenii nu am auzit. Mai ales acum, într-o societate care nu mai pune presiune asupra legalizării relației, de ce ai rămâne legat de cineva care te minte și te înșeală după bunul plac? Eu cred în căsătorie, tocmai de aceea consider că este un pas mult prea important pentru a-ți bate joc de el. De ce să distrugi momente sau relații frumoase dacă nu ești convins/ă că-ți poți respecta partenerul și la bine, și la greu? Căsătoria nu e o joacă, e un act de responsabilitate, maturitate și de implicare de ambele părți.
Mă opresc aici. Sunt convinsă că mai știți și voi niște mituri pe care le puteți demonta. Ideea este că nu mai putem trăi după niște clișee depășite, după niște idei preconcepute și prejudecăți absurde. Nu ne putem raporta la emisiunile de scandal când ne educăm copiii, scopul lor este să facă rating, scopul nostru este să ne ajutăm copiii să devină oameni. Nu mai putem trăi în trecut, acceptând compromisuri care încalcă orice urmă de decență și demnitate umană. Nu mai putem trăi viețile altora și nu ne putem construi viața pe ce nu au avut sau vor alții de la noi.
Dragi părinți, gândiți-vă că acești copii în curând vor deveni, la rândul lor, adulți. Cum vă doriți să se întoarcă către voi? Rolul de părinte este cel mai greu, dar și cel mai frumos din lume, iar copiii sunt miracole, cum și noi am fost odată. E bine să ne amintim asta, măcar din când în când.
Pe Corina o găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
