Nu-mi sunt pe plac parfumurile grele, dulcege, orientale, prea încărcate, prea dense. Îmi dau dureri de cap. Parfumul meu preferat din toată lumea asta este Kelly Calèche de la Hermès. Știu, sună pretențios și chiar este într-un fel, e foarte rafinat, sec, rece, pe muchie de cuțit între feminin și masculin, ușor picant și precis identificabil. Dar este absolut minunat!
Citiți și Hermès – de la căruţe la high end fashion
Nu am crescut printre sticluțe de parfum, ci într-un timp când esențial era să ne menținem pe linia de plutire. Pe când să mă transform în domnișoară, cea pe care m-aș fi putut baza să mă învețe ce și cum despre parfumuri, bunica mea, s-a mutat printre stele. Ea ar fi știut să mă îndrume într-ale modei, eleganței, accentuării feminității așa cum îmi povestea uneori ore întregi despre viața ei din tinerețe, de dinainte de socialismul multilateral dezvoltat.
Țin minte că aveam probabil vreo 12 sau 13 ani când mama m-a luat cu ea în orașul ”metropolă”, unde avea treabă pentru câteva zile. Ne plimbam și ne uitam pe la vitrine când, într-una din ele, am văzut sticluțe de parfum. Erau extraordinar de frumoase și aveau alături mici etichete cu prețul lor, neverosimil. Am făcut ochii mari: ”Uau, chiar sunt femei care să dea atâția bani pe un parfum?”
Ea m-a lămurit pe loc în legătură cu prețul parfumurilor ”Nu draga mamii, bărbații sunt cei care dau atâția bani pe câte o sticluță din asta!”. La 12 ani n-am înțeles de ce ar da un bărbat banii dacă parfumul este pentru femei… Mai târziu desigur că am deslușit afirmația ei.
Asta se întâmpla în anii ’70, când femeile abia se emancipau și mai așteptau parfumuri de la bărbații din viața lor. Lucrurile s-au schimbat, slavă Domnului, de mult timp suntem deja în stare să alegem singure și să ne cumpărăm ceea ce ne dorim.
Un parfum mi-a dezvăluit odată trădarea unui iubit. Sau, mai corect, el și-a dat arama pe față, din greșeală desigur, prin intermediul unui parfum. Îmi făcuse cadou, adus din străinătate de pe unde umblase, un parfum pe care mi l-a înmânat ambalat frumos, în țiplă. Înainte ca eu să desfac ambalajul, cutia și sticluța ca să-l încerc, amicul meu (cam tont, știu) mi-a întins încheietura mâinii lui s-o miros… îmi vine și acum să râd. Înainte să ne vedem noi doi, el trecuse pe la o ”contemporană” de-a mea care primise același parfum pe care-l încercase pe loc. Probabil fusese vreo promoție și cumpărase două parfumuri la preț de unul. El avea, se pare, două relații la preț sentimental de una. Inutil să spun că acolo, în prezența parfumului nedesfăcut, s-a încheiat povestea noastră.
Dintre toate aromele de pe lume, cel mai mult îndrăgesc parfumul ploii, în momentul când ea începe să cadă și primii stropi sau primele rafale ating asfaltul încins de vipia verii sau praful unui drum. S-ar putea ca un parfumier să fi reușit ceva combinație magică de substanțe care să redea această aromă, pe care s-o fixeze într-o esență. Nu știu despre așa ceva, dar asta nu înseamnă că ceea ce eu nu știu nu există. Însă niciun parfumier nu va reuși să capteze sunetul hipnotic al ploii, cel care învăluie, liniștește, calmează și, dacă îi dai voie, povestește…
Guest post by Anca Laslo
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Cele mai bune cadouri de 8 Martie pentru a face o femeie fericită
Două minute și jumătate să reaprinzi o dragoste veche
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
