Cât de fantastic este să te simţi bine în propria piele! Cu câtă încredere păşeşti, cât de melodios este ritmul propriilor paşi care te poartă tot înainte. Şi, oh, părul stă exact cum îţi place. Fiecare şuviţă la locul ei! Chiar de adie vântul, părul se aşază cuminte la locul lui. Iar hainele!! Ce să mai spun… ce alegere inspirată să le îmbraci tocmai pe acestea care-ți vin ca turnate! Este o zi frumoasă indiferent dacă plouă, viscoleşte sau e soare. Doar eşti bucuroasă să fii tu! Ce să mai.. străluceşti. Oamenii întorc capul după tine, îţi zâmbesc. Simţi că munţii deja s-au mutat din loc.
Altă zi, poate aceleaşi haine, (care şi acum vin bine), dar parcă se vede burta, iar fundul pare cam lăsat. Părul, ce dezastru! E în toate direcţiile şi parcă se vad şi câteva fire albe. Nici cu o cisternă de fixativ nu ar sta la locul lui! – De ce se uită oamenii la mine? Sigur am ceva pe faţă. O fi pastă de dinţi? Mi-o fi căzut ceva de la vreo pasăre în păr? Şi nicio Dacie pe aici să mă uit în geam, că la maşinile astea cu geamuri curbate nu ai ce vedea! A şi zâmbit? Acum sunt convinsă că sunt un dezastru ambulant… În ochii celorlalţi arăţi la fel, poate chiar mai bine, însă nici dacă ţi-ar spune nu i-ai crede, că doar te-ai văzut tu în oglindă!! Pe lângă faptul că oamenii de pe stradă abia au timp să te observe ocupaţi cu propriul drum, cu gândurile şi problemele lor.
De unde încrederea, dar mai ales de unde neîncrederea? Să fie lipsa de magneziu? – cred că am auzit într-o reclamă ceva de genul 🙂 -, alinierea planetelor? Ori poate sar toate de pe orbită? În fond eşti aceeaşi persoană care ieri jubila.
De la un vis urât, la faptul că e nor afară, că ţi-a apărut un coş ca un corn în mijlocul frunţii sau ca o a doua bărbie, că nu ţi s-a uscat bluza preferata, sau mai ştiu eu ce … lăsăm aceste nimicuri să ne strice frumuseţe de zi plină de posibilităţi. Aţi fost vreodată stropiţi de un şofer neatent sau grăbit cu apa murdară care băltea pe lângă trotuar? După ce l-aţi înjurat corespunzător aţi râs sau aţi rămas îmbufnaţi? Trebuie să fi râs!! Măcar a doua zi. Eu, plecând veselă de la serviciu și vorbind la tefefon, am primit exact între ochi o minge de tenis. Iniţial nu realizam ce s-a întâmplat, dar am râs tot drumul până acasă. Nasul m-a durut cam trei zile…
Nu vorbesc de probleme reale, importante – pe acestea fiecare şi le cunoaşte şi le rezolvă pe măsura puterilor – ci despre cele mici, sâcâitoare, care le amplifică pe celelalte. Nici nu ar trebui luate in seamă şi totuşi le lăsăm să ne afecteze. Rădăcina suferinţei se află în noi şi numai dacă ne cunoaştem îndeajuns ne putem ajuta singuri. Iar dacă părul tot nu sta cum trebuie, la naiba! Mai spală-l o dată!
Citiţi şi
Femeia modernă și magia Sărbătorilor: echilibru între tradiții și grija de sine
De ce și-ar face cineva implant de păr – convingeri, pe bune!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
