Sunt multe lucruri însemnate care s-au spus deja despre vizita Papei în România, altele care nu s-au spus încă și vor mai rămâne și tăcerile pentru mai târziu.
Mulțimile lucrează cu emoții și povești.
Iar din acest punct de vedere, vizita lui Francisc a fost plină de semnificații și a lăsat în urmă povești care se vor spune mai departe.
Papa a reușit să emoționeze permanent prin comportamentul său uman, în contradicție cu comportamentul înalților BOR-iști (și, în general, al tuturor dregătorilor carpato-danubiano-pontici).
E o diferență ca de la cer la pământ între modestia Papei și fudulia Patriarhului Daniel. Oare dacă venea la București Domnul Iisus călare pe un măgăruș, cum îl primea Patriarhul? Tot așa, à la légère, descinzând din bolidul nemțesc? Păcat că nu vom afla niciodată.
Patriarhul nostru are și om să-i ia la mână cârja patriarhală, să-i tragă scaunul sub șezut, Papa, săracul, trebuie să se descurce singur. Cum să-i faci captatio benevolentiae acestui Papă care nu ține la portofel și împarte pâinea cu săracii și merge să-și ceară iertare romilor?
Înțelegându-și rolul, Papa a rămas totuși un om. Puternicii noștri, de la toate nivelurile, preafericiți sau etern-cătrăniți, au rămas doar funcții.
Românii, îndeobște, se ploconesc la funcție, trag nădejde de la funcție, se bucură de funcție, își doresc puterea funcției, puțini sunt cei care au trecut prin funcție și au mai ieșit de acolo întregi. Se nărăvesc la privilegii, vorbesc de sus, îi disprețuiesc pe cei care au rămas în urmă. Câți cunoașteți care să nu fi devenit funcția?
Lecțiile Papei Francisc sunt, de aceea, importante și vor fi ignorate. Să mergem împreună – suntem îndemnați dinspre Vatican.
Citiţi şi Papa a plecat, dar nu de tot
Nu vom merge. Aici, la noi, rămânem fiecare pe drumul lui care nu duce nicăieri, chiar dacă uneori marile emoții ne dau iluzia că am putea fi și o comunitate. Ne pricepem să vibrăm la marile vizite și la marile înmormântări (sărmanul Rege Mihai I…) și ne ratăm micile întâmplări din fiecare zi. Așa ne-a fost istoria – așa au fost vremurile, dacă știți scuza standard a tuturor ticăloșilor care se cred inocenți. Să nu ne visăm speciali: e o istorie comună spațiului nostru cultural.
O societate întemeiată pe minciuni și jafuri și care a căscat în ea însăși asemenea prăpastie socială se mai poate vindeca doar miraculos, cu puterea iubirii de aproape.
Înainte să vorbească despre religie, Papa ne-a vorbit despre iubirea de oameni care ne face oameni.
Păcat că a plecat deja.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
