Pe 7 mai 1999, Papa Ioan Paul al II-lea ajungea la Bucureşti într-o primă vizită făcută de un Mare Pontif într-o țară majoritar ortodoxă.
”Vin pe pământul vostru ca pelerin al păcii, al fraternităţii şi al înţelegerii în sânul naţiunilor, între popoare şi între discipolii lui Cristos.”
Sfântul Părinte, care cunoştea opera lui Mircea Eliade, tradiţiile româneşti şi poezia lui Eminescu (a recitat în româneşte „Maica Domnului” de Mihai Eminescu în Piaţa Sfântul Petru din Roma) şi îl aprecia în mod deosebit pe Prea Fericitul Patriarh Teoctist, a exclamat: „Aici am trecut pragul speranţei”. Cuvinte profetice care aveau să devină titlul unei cărţi. (Sursa Cotidianul)
Discursul de la aeroport, la sosirea în România, pe care îl găsiți integral aici, s-a încheiat astfel:
“Românie, țară-punte între Orient și Occident, punct de răscruce între Europa centrală și cea orientală, Românie, pe care tradiția o numește cu frumosul titlu de „Grădina Maicii Domnului”, vin la tine în numele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, și al preasfintei Fecioare Maria. În pragul unui nou mileniu, întemeiază-ți viitorul mai departe pe stânca tare a evangheliei. Cu ajutorul lui Cristos vei fi protagonista unei noi perioade de entuziasm și curaj. Vei fi națiune prosperă, pământ roditor de bine, popor solidar și făcător de pace.
Dumnezeu să te ocrotească și să te binecuvânteze mereu!”
Era 7 mai 1999…
În 2013, tot de 7 mai, întrebam într-o postare pe Facebook dacă a fost cineva în mulțimea de oameni care l-a așteptat pe unde a fost Papa în timpul celor trei zile. Iată două răspunsuri…
Eram studentă la Teologie. Nu ştiu de ce, dar de dimineaţă, înainte de a pleca de la cămin, mi-am împletit părul cunună. Am ajuns la Patriarhie şi-a-nceput aşteptarea. Lanţurile erau cam aşa: preoţii îl formau pe primul, noi, pe al doilea şi abia apoi venea lumea-lume. A durat mult până a apărut papamobilul, cu papa şi patriarhul. Când Ioan Paul a coborât din maşină, un om eminamente alb, n-au fost urale, ci câteva momente de linişte. Mic de statură şi gârbovit, papa avea cicoare-n loc de ochi; o privire ca un laser drăgăstos. A venit spre noi, ăştia mai mici, şi m-am dus ca-n transă spre el. Uite că n-am destule cuvinte să vă povestesc impactul prezenţei fizice a acestui om. Ceva mi-a zis, poate „Te binecuvântez“, poate altceva, nu-mi amintesc decât lumina venită dinspre el şi tremurul care devenisem dintr-odată. M-am aplecat mult în faţa lui şi-am simţit dreapta pentru binecuvântare pe împletitura părului. Nimeni nu mi-a mai dăruit vreodată o astfel de emoţie. Şi mult aş mai vrea-o.” (Ana Barton)
Roxana Dumitrache își amintește așa: “Aveam 11 ani și îmi tremurau genunchii de parcă erau din jeleu. Tot anul ala am scris compuneri despre Papă și nu despre cum mi-am petrecut vacanța la bunici.”
După cum bine știți, la finalul lunii mai, după 20 de ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea, actualul pontif, Papa Francisc, va face o vizită în România. Programul vizitei îl găsiți aici.
Citiţi şi
“Nu încetați niciodată să fiți fericiți, pentru că viața este un spectacol uimitor”
Papa Francisc: Cele mai grave păcate sunt mândria și ura, nu păcatele cărnii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
