Cu un gest rapid, aproape brutal îşi trece cu roşu pe buze. Se priveşte în oglindă, printre gene, pe furiş, hoţeşte, de parcă i-ar fi frică de ce ar putea descoperi. Faţa grunzită, gura fleşcăită, părul galben, galben, precum gălbenuşul de ou… Îşi trage repede blugii stâmţi, bluza roşie cu margarete şi îşi alege pantofii. Cei cu tocuri de 10 centimetri, din lac. Pantofii de tango. Pantofii zilei de miercuri.
E seara de dans. Nu are nici un chef să meargă, dar este singurul mod de a-şi alunga, măcar pentru câteva ore, imensa singurătate. Ar vrea mai degrabă să se închida în casă şi da, să își plângă de milă.
Singurătatea a venit încet, pe la spate, ca iarna. A dat mereu numai peste bărbați mincinoși, profitori, nesimțiți. A nimerit unul care a minţit-o că ţine la ea, că se va despărți de prietena lui şi… totul va fi bine. În naivitatea ei, l-a crezut. După nici două luni, bărbatul a părăsit-o, căci urma să se însoare cu prietena lui. După un timp, femeia a cunoscut un alt bărbat. Acesta a fost pe jumătate sincer: „Sunt însurat, dar voi divorța!” Au trecut şase luni din această aventură şi „însuratul” nu a mai divorţat. Si-a dat seama că îşi pierde timpul degeaba. I-a trimis un simplu mesaj: „De astăzi, fiecare cu viaţa lui!” Şi bărbatul nici nu a mai căutat-o. Probabil aştepta ca ea să se sature şi să pună capăt aventurii. O prietenă i-a făcut cunoștință cu un bărbat cuminte, muncitor, fără obligaţii… După patru luni frumoase de amor, vine lovitura din partea lui: „Ştii? Mama mea nu este de acord cu relaţia noastră. Îi este teamă că mă mut la tine şi o las singură acasă!” Și ea, ce să zică? „Rămâi cu mama!” A trecut şi peste asta. Cu greu, dar a trecut… Și apoi nu i-a mai trebuit. Era sătulă de vorbe false și speranțe nedefinite. Anii s-au adunat. „Poate sunt prea pretențioasă”, se gândea ori de câte ori existenţa ei grețoasă o aducea în pragul disperării.
Uşa se închise în urma ei cu un pocnet. „Căcănara de la patru şi-a lăsat iar mâţa să se p*şe pe preşul meu”… În lift mirosea puternic a sarmale. „Of! Sper să nu-mi rămână mirosul în haine!”
Coborî din lift şi grăbi pasul. Anii trecuţi peste ea i-au alungat vlaga din picioarele brăzdate de varice. Dar printr-o minune, acum, când megea la dans, nu îşi mai simţea oboseala din picioare.
La sală, lumina era difuză. Îi convenea. Din când în când, câte o lumină trecea repede peste chipurile celor din sală. Simţea cum îi radiografiază ridurile. Viermuială, viermuială şi zăpușeală. Trupurile se unduiau în ritmul muzicii asemenea unor lumânări aprinse. Se lovea de oameni sau ei se loveau de ea în drumul spre scaunul pe care îl ochise. Toţi dansatorii păreau imenşi, femeile aveau ţâţe mari, bărbații burţi. Si era neașteptat de cald.
Printre razele multicolore prinse contur un individ burtos care își plimba trupul greoi spre ea. Dans… Unul la stânga, doi la dreapta. Muzica răsuna puternic din boxe „Baila morena, baila, Que tú lo bailas como ninguna…”. Simţi că ţi se varsă muzica „în mațe” – gândi ea ea. Pantofii o strâng. Pulsul ritmic al degetului mijlociu de la piciorul drept îi atrage tot mai mult atenţia. Picioarele îi tremură. Unul la stânga, doi… Și cade. Privește îngrozită în jur. Individul burtos, cu chelia strălucind de transpirație, o abandonează căzută, printre picioarele dansatorilor. Cu precauție, nesigură pe mișcările ei, se ridică încet şi pornește spre ieşire. Privirea ei a prins un colţ din zâmbetul ironic al burtosului. „Broscoi libidinos!” șopti mai mult pentru ea.
Se întunecase, contururile deveneau șterse, iar zgomotul mașinilor rulând pe şosea tot mai hipnotic.
Ajunsă acasă, s-a ghemuit în întuneric, cu faţa la perete, şi a stat asa, privind peretele alb,alb… Umbre albastre și întunecoase umpleau casa. Și, deodată, a coborât din pat, a apucat pantofii de tango și, cu un gest violent, a deschis geamul şi i-a aruncat. De la etajul 7. Cu ei au zburat şi toate iluziile şi speranțele ei din ziua de miercuri.
Guest post by Elena Oancea
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
