Sunt înger. Sunt și demon. Le pot face pe amândouă. Îmi pot întinde aripile și le colorez după sentimente.
Astăzi… sunt înger. Aripile mele sunt de un alb rugător, ușor străvezii. Mari, ușoare și călătoare. Feminine. Mă poartă unde-mi doresc, dar mai ales în sus. Acolo unde nu e decât lumină, senin și nimic care să mă-ncurce sau care să mă-ncarce. Azi acolo mă îndrept. Spre sus. Vreau să văd nimic. Vreau să simt nimic. Vreau o stare de blank. Care să mă cuprindă și-n care să stărui mult, cât mai mult, până îmi adun gândurile. Și conștiința. Și zâmbetul. Nu știu de ce, când mi-am luat zborul, zâmbetul mi-a rămas jos, agățat de un copac fără frunze. Se leagănă în bătaia vântului și mă așteaptă cu răbdare. Știe că am să mă întorc. Că fără el, nu mă pot bucura. Dar îl dezamăgesc. Nu mă întorc. Mă duc în sus fără bucurie. Doar ca să mă duc. Și să simt alb. Și curat. Să simt nimic. Ce bine e! Plutesc răsfățată, am uitat totul, alunec în gol. Aș zâmbi chiar, de-aș putea. Închid ochii, dar îi deschid repede. În întunericul de sub pleoape aripile mi se întunecă. Nu acum, nu e momentul. Mă răsucesc în aer, îmi răsfir aripile cât mai mult cu putință, fac tumbe, îmi vine să chiui, dar știu că, dacă o voi face, chiuitul se va transforma în urlet. Am o afinitate pentru lupi. Sunt singuratici și mândri. Ca mine. Au ochi frumoși și adânci. Și urletul îi răcorește.
Am să fac și eu asta. Dar, dacă încep, aripile mi se vor înnegri. Voi fi demon. Mă voi răsuci, nu ca să plutesc, ci ca să rănesc. Aș face asta. M-aș înfige ca un burghiu, să răscolesc și să adâncesc, să scot tot, aripile mi-ar fi săgeți, le-aș umple cu venin și l-aș răspândi peste tot în jurul meu, ca el să se intoxice și să se zvârcolească în chinuri. Și-aș râde. Ah, ce-aș râde hohotind! Am dinții albi, ar străluci frumos în întunericul care m-ar cuprinde. Aș zâmbi cu blândețe încrâncenată, l-aș învălui cu aripi întunecate și moi și i-aș șopti cu blândețe „Te doare, iubitul meu?”. Nu mi-ar păsa de răspunsul lui. De ce mi-ar păsa? M-aș dezbrăca de tot, să fiu învăluită doar de aripile întunecate și străvezii, să-l ațâț, să-l mint și să-l înșel, să-l port și să-l plutesc în neant, undeva, sus, să-l sărut cu voluptate, să mă simtă adânc… și odată ajunși în văzduh, acolo unde înaltul mi-e prieten, să-i dau drumul cu azvârlire dureroasă, să mă descotorosesc cu ușurința cu care un marinar îsi recapătă răsuflarea după un înec iminent. Aș putea face asta! Mi-ar fi bine, mi-ar fi descărcare și pace.
Dar n-o fac. Îl văd cum se prăbușește, nu are nicio mișcare de apărare, se lasă lin, fără vreo dorință, și-atunci o iau eu în locul lui și nu știu de ce, când colții îmi strălucesc în întuneric de satisfacție, când unghiile mi s-au transformat în gheare crude, când pletele s-au transformat în șerpi, când zâmbetul mijește murdărindu-mi fața… mă arunc. Să-i țin adăpost, știu că e hăul dedesubt, că aripile mele largi poate nu au loc, știu că mă pot prăbuși și eu, dar mă azvârl inconștient să-l prind, să-l iau și să-l depun cu blândețe –una adevărată, de astă dată – la loc sigur. În hăul în care m-am aruncat, toți demonii se reped să-l sfâșie, dar se depărtează când mă văd, plutesc uluită –până și demonii mă respectă! – i-am prins corpul și l-am așezat cu grijă pe nisipul mărunt și fierbinte. Gâfâi obosită, întunericul s-a risipit, e seară, după asfințit și privesc în sus la arătările întunecate care mai pâlpâie încă, îndepărtându-se și făcând loc nimicului. Atât a mai rămas. Nimic. Mă uit la el cum se ridică, el e desculț, eu sunt goală. Aripile s-au risipit de trudă și chin. Mă privește inexpresiv, dar mă lasă prăbușită și obosită pe pământ. E rândul lui acum. Să plece. Și merit să-l aștept.
Guest post by Arestatul fără umbră
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
