Când sita e nouă, cum se zice pe la țară, cei doi se lipesc unul de altul și adorm îmbrățișați după o noapte de amor nebun. Numai în filme se trezesc la fel cum s-au culcat, în poziția lingurii, cum zice englezul. În realitate somnul ne desparte ca o amantă insidioasă, și așa ajungem la altă vorbă populară care o completează pe aia cu sita: c*r în c*r și noapte bună!
Decenii la rândul industria saltelelor a cheltuit bani și imaginație ca să scornească cele mai sexy, îmbietoare, confortabile, relaxante, moi, pufoase paturi matrimoniale, dar pe care atunci când te foiești, pe o jumate, să nu-l deranjezi pe cel de pe partea cealaltă. Când colo, „cercetătorii” ar fi descoperit, se pare, că pentru un cuplu e mai sănătos dormitul în paturi separate decât bătaia nocturnă pe plapumă. Când fiecare are cei doi metri pătrați ai lui garantați, pe care poate să se lăfăie în orice poziție, să se răsucească de câte ori vrea și să tragă câte vânturi îl ține colonul, atunci întâlnirea doar pentru sex în „patul conjugal” va fi mult mai apreciată de parteneri.
Și cum, unde e intimitatea, nevoia de căldură umană, îmbrățișarea dinainte de „noapte bună iubito!”, erecția matinală care se ițește din spate, ca o boare de cafea adusă la pat într-o dimineață în care știi că nu trebuie să te duci la serviciu, ce se întâmplă cu toate astea, doamnelor și domnilor, dacă dormim în paturi separate?
Păi „specialiștii” spun că dimpotrivă, căldura aia umană nu e bună deloc decât în teorie. În practică te cam încingi în poziția lingură și după ce unul dintre parteneri adoarme te desprinzi din strânsoare ca să poți dormi confortabil. „Noapte bună iubito!” se aude foarte bine și de peste drum, iar sărutul și erecția oricum n-au nevoie de un pat special conceput pentru asta, nu?
Nu mai departe de acum câșiva ani, totuși, revistele americane titrau cu aere de breaking news, că sfânta căsătorie este amenințată de faptul că unul din patru cupluri americane preferă să doarmă în paturi separate. Până când moartea ne va despărți devenea în fiecare seară un temporar „până când somnul ne va despărți”. Probabil că între timp au îmbătrânit și redactorii și „specialiștii” care plângeau de grija căsătoriei și au ajuns la concluzia că n-are nicio legătură libidoul cu dimensiunea patului.
Cum o fi la noi, însă, mi-e greu să estimez. Din mai multe motive. Unul ar fi că spațiul locativ la români e mult mai restrâns decât la americanul mediu, ceea ce înseamnă că atunci când ai doar un dormitor de doi pe trei nu prea ai cum să-l ocupi și cu două paturi, decât cel mult suprapuse. Dacă împarți în cuplu doar o garsonieră lucrurile deja nu se mai încadrează în nicio statistică. Întinde canapeaua seara, strânge canapeaua dimineața, e un ritual care-ți cam taie cheful de orice.
Pe urmă femeile în general cică ar fi mai romantice din fire și simt nevoia să împartă patul și cu Iubi, nu numai cu animăluțele lor de pluș pe care le-au colecționat până să se mărite cu Făr frumos. Deci pesemne că reacția ei în fața eventualei lui propuneri – hai Pisi să luăm și noi două paturi separate – seamănă cu aia când îi spui că vrei să te duci în oraș cu băieții, la o bere, și vii beat după miezul nopții. Da, femeile sunt destul de stoice, trebuie să recunoașteți, pentru îmbrățișarea și sărutul de noapte bună – câteodată și pentru speranța unei erecții – sunt gata să conviețuiască sub aceeași plapumă cu câțiva giga de sforărit cu funcție de vibrație.
Să vă întreb, să nu vă întreb, voi cum preferați, pat matrimonial sau fiecare cu salteaua lui?
Citiţi şi
Doina Dumitru-Didiță, doctorița care te ajută să te odihnești noaptea
Oare de ce am 34 de ani și nu am un soț, 2-3 copii…?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
