Am dat azi din cea mai senină întâmplare peste blogul unui brutar artizan – aşa se întitulează chiar ea.
Altfel, cred eu, numele ei e venit în lume şi el de mână cu darul pâinii cumva – Codruța… codrudepaine…
M-a adus acolo o fotografie cu o pâine minune, care aproape mi-a umezit ochii…Am citit vrăjită timp de ceva ore despre reţete, încercări, reuşite, taine dezvăluite, ascunzişuri încă nedescoperite… Mi-am limpezit ochii în zeci de fotografii cu portrete de pâini, împletituri de spic, promisiuni dulci-aurii, de coajă rumenă, de tâlc îmbietor…
Dar ce mi-a oprit o clipă inima în timp şi m-a întors în mine copilă – povestea despre maia! Să vă mai spun despre ea? Maiaua e începutul pâinii… e sămânţa, ideea, miezul înainte de a fi miez… Am crescut veri întregi urmărind-o fascinată pe străbunica mea, trezită înainte de cântatul cocoşilor, să-şi crească pâinea… În cea mai pură şi curată linişte, cu noaptea împletind dinspre umbre către albastru, cu mâinile calde, niciodată obosite, la frământat în copaia mare de lemn adânc de atâtea amintiri de oameni hrăniţi, de oameni fericiţi, râzând, cu sufletul bogat..
Străbunica mea nu ştia ce e drojdia, ştia doar să-şi facă singură maiaua… Aşa cum învăţase de la mama ei, de la bunica ei. N-am apucat să prind niciodată tot ritualul acela, am văzut mereu doar turtițele mici, albe, ţinute cu sfinţenie într-o pânză de bumbac ţesută în casa, cu aceleaşi mâini bune şi pricepute ale ei. Ştiu doar că dura mult, mult timp, că trebuia răbdare şi mângâiere cât pentru un creştet de copil greu de prins în mrejele cuminţeniei.
Şi, cumva, astăzi, femeia asta frumoasă care crește pâine, mi-a adus aminte într-o clipă de toate! De începutul pâinii, al lumii, al iubirii, al naşterii… Poate doar o femeie ar fi putut povesti aşa despre cum începi o pâine, despre cum trebuie s-o hrăneşti, să te bucuri că ai adus ceva viu în lume, să-l ocroteşti, să-l creşti şi să nu-l laşi niciodată să se stingă.
Am citit cu lăcomie cât de mult am putut, aşa cum citeşti şi reciteşti prima poveste din viaţa ta, cea care te-a învăţat că din orice ar fi, Binele trebuie să lumineze învingător !
M-am bucurat ca un copil, pentru că aşa se cuvine să te bucuri când cineva îţi redă speranţa de a-ţi regăsi fie şi o fărâmă din timpul care s-a dus.
Speranţa că lucrurile, lumea, universul, încă au păstrători de miez… că oricum am complica şi încâlci noi totul, undeva, cineva încă îşi aminteşte cum a fost începutul şi asta înseamnă că toţi ne putem întoarce acolo unde încă n-am greşit cu nimic şi totul e alb aşternut înaintea noastră.
E poate prea mult, o să spuneţi, prea mult de simţit privind o pâine rumenă, cu ochii jucând în lacrimi de regăsire…
Dar nimic nu-i mai cald în iarnă decât o casă cu aromă de pâine proaspăt coaptă, odihnind pe înserat… Nimic nu-i mai plin decât ochii unui om căruia i-ai astâmpărat foamea… sau i-ai potolit un dor… Nimic nu e mai Hrană decât Pâinea… cu atât mai mult o pâine vie, ca cea din povestea care mi-a fost dăruită azi…
Aceeaşi întâmplare frumoasă pe care o numesc eu – viaţă, a făcut ca tocmai azi, în pragul zăpezii, fără să fi aflat încă de brutariţa din poveste, şi eu să fi copt aproape întrega zi pâine…
Ceea ce mă fură cu gândul într-un fel cum că darurile care ne vin aproape nu ne sunt niciodată fără Rost… Că acolo unde altcineva ar putea vedea doar o felie de pâine, tu ştii bine că e o poveste de Iubire… de vindecare, o poveste care tăinuieşte credinţa că nu vei putea uita niciodată să te bucuri, odată ce ţi-ai lăsat liber sufletul în îndeletnicirea de a fi fericit !
Mă întorc să frământ la vis şi amintiri…
Ah, şi nu v-am spus ce zâmbet cât toată inima mi-au adus primele cuvinte care m-au întâmpinat în locul asta cu povesti… Atât de limpede şi de curat încât aproape că sună a rugăciune – ”Apă.Făină.Sare” … aşa cum spui “Credinţa, Nădejdea şi Iubirea; dar cea mai mare dintre toate acestea este Iubirea.” (Corinteni 13:13)…
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
