Ecranizare a bestsellerului lui Min Jin Lee, serialul Pachinko, produs de Apple TV, urmărește, pe parcursul secolului XX, arborele genealogic al unei familii de coreeni care, din cauza condițiilor vitrege de trai, e forțată să emigreze în Japonia.
Povestea – complexă, multi-stratificată și construită cu atenție la nuanțe (mai are azi cineva în vedere acest aspect, când e atât de convenabil să lipești cu venin o etichetă pe fruntea oricui, ca apoi să te speli pe mâini precum Pilat din Pont?) se desfășoară pe două planuri temporale.
Primul plan o are în vedere pe Sunja, fiica unei proprietare de pensiuni, începând cu ocuparea Coreei de către japonezi până în primii ani de după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Sunja, deși analfabetă (părinții nu avuseseră posibilitatea s-o dea la școală) are o înțelepciune de viață à la Ilie Moromete și un spirit antreprenorial dublat de talentul pentru gătit moștenit de la mama ei.
În urma unei greșeli a tinereții, însă, rămâne gravidă cu domnul Koh Honsu, un om de afaceri cu multe ascunzișuri și pete umane. Faptul că era deja implicat într-un mariaj de conveniență, lipsit de iubire, reprezintă una dintre cele mai mici pete ale lui. Totuși, deși ești lăsat să crezi că acesta profită de naivitatea unei „fete simple de la țară” pentru a o seduce, Koh Honsu se folosește de toată influența și pârghiile sale politice pentru a o ocroti pe Sunja și familia ei în timpul războiului, devenind astfel unul dintre cei mai interesanți anti-eroi văzuți de mine pe micul ecran în ultima vreme.
Al doilea plan temporal, la fel de ofertant din punct de vedere narativ, se petrece în Tokyo, în anul 1989. Aici, Solomon Baek (nepotul Sunjei) e nevoit să înoate în apele unor rechini imobiliari pentru a-și dovedi competențele și abilitățile de negociere. Concomitent cu tribulațiile lui, îl cunoaștem pe Mozasu, tatăl său, proprietarul unei săli de pachinko – de unde și titlul cărții, respectiv al serialului. Pachinko, ca să știți, este echivalentul japonez al automatelor de “păcănele” de la noi.
Spre desosebire de fratele său mai mare, Noa (un copil cuminte, cumpătat, brici la învățătură), Mozasu e văzut atât de el însuși cât și de ceilalți membri ai familiei drept brânză bună în burduf de câine. Dar, cum destinul pare să favorizeze, până la un punct, pe cei care o iau pe scurtături pentru a exploata breșele din “sistem”, Mozasu ajunge un personaj de succes.
Complexitatea serialului se reflectă, așadar, în temele sale variate: naționalism și identitate culturală, xenofobie (în timpul ocupației japoneze, coreenii erau considerați “murdari și gălăgioși”, “niște gândaci”), relații dinamice de familie, repercusiunile psihologice ale bombardamentelor de la Hiroshima și Nagasaki, afaceri murdare cu rădăcini în crima organizată (Yakuza) etc.
Ritmul poveștii e lent, durează ceva timp până te obișnuiești cu el – un slow burn, cum zic americanii – însă ajută la fixarea detaliilor în memorie. Ele se acumulează episod cu episod, astfel încât la final ajungi să îndrăgești toate personajele și să le înțelegi motivațiile. Chiar dacă, în odiseea lor japoneză, se lasă murdăriți de puterea corupătoare a banului.
Din câte am citit, creatorii serialului au în vedere să ducă povestea dincolo de hotarele cărții. Momentan, sunt disponibile primele două sezoane (a câte opt episoade fiecare), urmând să apară încă un sezon sau două, în funcție de succesul la public. Dacă povestea în sine nu v-a convins din ce v-am spus până acum, e bine să știți că cinematografia și jocul actorilor sunt fără cusur!
Deci, cine e pasionat de drame istorice bine construite nu are motive să rateze Pachinko!
Pe Mihai îl puteți urmări și aici.
Citiţi şi
Rutina adusă la rang de artă – Perfect Days
Dragoste, nu război – The Aftermath
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
