Orson Welles (6 mai 1915 – 10 octombrie 1985) a fost unul dintre cei mai inventivi, creativi și talentați americani din istoria SUA. De la iconicul film “Cetățeanul Kane” la adaptarea radiofonică a “Războiului lumilor” care a provocat o teribilă panică printre ascultători, Welles a influențat fiecare colțișor al artelor. Realizator de emisiuni radio, regizor, actor, scenarist, inițiator al unei noi ere în filmul american, depășind cu mult gustul epocii și așteptările publicului, personaj “larger than life” prin geniul său de sorginte renascentistă, Orson George Welles se încadrează în parametrii unei existențe și, implicit, ai unei opere plasate sub semnul excepționalului.
„Dacă nu ar fi fost femeile, am fi continuat să ne ghemuim prin peşteri şi să mâncăm carne crudă. Ne-am civilizat doar cu scopul de a ne impresiona iubitele.“
Welles a fost însurat de trei ori și a făcut câte un copil cu fiecare soție. (Aici găsiți un complet album de familie, neveste, copii, tot.)
Prima soție a fost Virginia Nicolson.
© Bettmann/CORBIS
A doua nevastă a fost cea mai faimoasă – actrița și dansatoarea Rita Hayworth. „Cel mai inteligent om de pe planetă s-a căsătorit cu cea mai frumoasă femeie de pe planetă” anunța Orson Welles. Cei doi au împărțit trei ani tumultuoși în anii ’40 după care căsnicia lor a cedat – Welles se simțea ca într-o cușcă într-o relație convențională.
Căutarea continuă a libertății l-a condus la… a treia căsătorie. Cu contesa italiană Paola Mori.
Cu Paola Mori
În timp ce era însurat cu ea, Welles a avut o relație cu actrița croata Oja Kodar, care i-a rămas prietenă până la moartea lui.
Cu Oja Kodar
***
Episodul Războiul lumilor
Ziua de 30 octombrie 1938 era o duminica obișnuită. Cei mai mulți americani ascultau cu interes ultimele producții ale postului de radio CBS (Columbia Broadcasting Television). Aceasta zi avea să rămână in istoria mediilor de comunicare în masă drept una dintre primele manifestări ale puterii și influentei transmisiilor radio – primele fake news, dacă vreți. Un tânăr regizor de 24 de ani, pe numele sau Orson Welles, aproape necunoscut în epocă, producea pentru postul de radio amintit o adaptare a romanului Războiul lumilor, publicat în 1898 de H.G. Wells.
„Cunoaștem deja faptul că, începând cu secolul XX, Pământul este supravegheat atent de către forțe superioare omului.” – începea Welles monologul.
„Ne aflăm la Observatorul Astronomic din Princeton, New Jersey … doamnelor și domnilor … aceste creaturi au invadat … se apropie … sunt periculoase.”
Punctul culminant a fost atins de tăcerea de câteva secunde în care s-a auzit vocea lui Orson Welles: „Doamnelor și domnilor, din cauza circumstanțelor pe care nu le mai putem controla, suntem nevoiți să întrerupem emisiunea.”
„Raportăm primii morți … urmează evacuări de la domiciliu … avem deja un martor al tragediei care ne va explica dimensiunea calamității … marțienii au preluat controlul asupra statului New Jersey.”
„Poliția și armata nu mai pot controla situația … transmitem acum din Washington de la Departamentul pentru Situații de Urgență … nu mai putem ascunde gravitatea faptelor … încercăm să limităm aria invaziei marțiene …”
Și încheierea:
„Doamnelor și domnilor, ați ascultat dramatizarea romanului Războiul lumilor de Herbert G. Wells … nu există marțieni, e doar … Halloween-ul.”
Efectul asupra ascultătorilor a fost atât de puternic încât unii au ieșit pe străzi crezând că sunt urmăriți de marțieni, s-au înarmat, alții și-au îmbarcat familiile în mașini și au pornit-o la drum. În Philadelphia oamenii au ieșit din case și s-au uitat spre cer să vadă dacă atacul marțienilor era adevărat. S-a ajuns până acolo încât s-a solicitat ca producătorii show-ului să fie sancționați și postul de radio CBS să fie desființat. Orson Welles și-a cerut iertare într-o conferință de presă, mărturisind că nu a anticipat impactul emoțional atât de puternic al show-ului.
***
A urmat “Citizen Kane”, o capodoperă.
***
În final, câteva mostre din gândirea uneia dintre legendele Epocii de Aur de la Hollywood.
“Ne naștem singuri, trăim singuri, murim singuri. NUmai prin dragoste și prietenie putem crea iluzia de moment că nu suntem singuri.”
“Îi prefer pe oamenii care zgâlțâie barca celor care sar din ea.”
“Stilul înseamnă să știi cine ești, ce vrei să spui și să nu-ți pese.”
“Nimeni nu primeşte ceea ce merită. Oamenii au parte fie de noroc, fie de ghinion.”
“Mulţi sunt educaţi să nu vorbească cu gura plină, dar o fac cu capul gol.”
“Există trei lucruri intolerabile în viață: cafeaua rece, șampania călâie și femeile surescitate.”
“Histrionic, egocentric , genial, inovator, vizionar, Orson Welles a străbătut veacul trecut asemenea unei comete a cărei urmă nu se poate şterge de pe firmament. În tot ceea ce a realizat, Welles a întruchipat nemăsura de erou romantic: capodoperele sale sunt la fel de însemnate ca şi proiectele pe care nu le va înfăptui niciodată.” (Ioan Stanomir)
După o viață în care au existat prea multe femei agitate și prea multă șampanie, Orson Welles a murit în urma unui atac de cord pe 10 octombrie 1985, la două ore după ce realizase ultimul său interviu în show-ul lui Merv Griffin, la Hollywood. Tot el spusese cândva: “dacă vrei un sfârșit fericit, asta depinde, desigur, de momentul în care pui capăt poveștii tale.” Totuși, la câte proiecte artistice a lăsat în aer, moartea lui s-a simțit ca un sfârșit prematur al poveștii.
***
Căutând informații despre acest colos, la propriu, am găsit această fotografie făcută la… Buftea, da, în 1968. 🙂 După aceasta vizita “de lucru” (prospecție), aici s-a realizat filmul “Bătălie pentru Roma”(1968), rolul principal fiind interpretat de Orson Welles. “Bătălia pentru Roma” este regizat de Robert Siodmak, Sergiu Nicolaescu fiind regizor secund.
Mai jos, materialul filmat de operatorii Sahia Film pentru British Pathe (filmare brută fără sunet), pentru jurnalele de știri externe.
Citiţi şi
Nominalizările pentru Globurile de Aur 2021
Frumoasele și elegantele femei ale lui Georges Dambier
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
