Dacă dai căutare pe Google “Ormond Gigli“, înaintea miilor de fotografii cu celebrități ale vremii apare o fotografie făcută acum 61 de ani, Girls in The Windows (Fete în ferestre). Care le-a eclipsat pe toate, făcând carieră oarecum independentă de autor. Genială, proaspătă, unică, spontană. Când îi afli și povestea, pentru că nu poți trece nepăsător pe lângă această fotografie, înțelegi parcă mai bine ce înseamnă o fereastră de oportunitate – o perioadă scurtă de timp în care se poate întreprinde o acțiune rară și dorită. Odată ce timpul a expirat și fereastra se închide, este posibil ca ocazia să nu mai apară niciodată. Înainte de vă spune povestea, vă spun morala, n-o las pentru sfârșit: ai idei? foarte bine, dar dacă nu încerci, nu reușești, dacă nu întrebi, răspunsul e mereu “nu”.
Aceasta este faimoasa poză considerată de autor “my best shot”.
Și soția lui Ormond apare în fotografie – e la etajul 2, ultima din dreapta.
43 de femei (majoritatea modele) aranjate în ferestrele unui imobil care urma să fie demolat. Gigli, care locuia vizavi, a avut al ultimo minuto viziunea unei fotografii geniale, doar 24 de ore la dispoziție să se organizeze și o oră să le aranjeze pe poziții și să facă pozele. Aceasta a fost fereastra lui de oportunitate. Folosită strălucit.
Ormond Gigli a avut un dar natural de a fi fost în locul potrivit la timpul potrivit, ceea ce nu e tocmai rău când ești fotograf. Faima lui a crescut odată cu Madison Avenue (unde se afla toată industria de advertising) în anii 1950, devenind unul dintre fotografii de vârf în reclame și reviste. Era publicat în reviste ca Life, Paris Match, Collier’s, The Saturday Evening Post sau Time, iar portofoliul lui gemea de vedetele vremii – Sophia Loren, Gina Lollobrigida, Anna Moffo, Anita Ekberg, Marcel Duchamp, Willem de Kooning, John F. Kennedy, Halston, Marlene Dietrich, Leslie Caron, Judy Garland, Liza Minnelli, Barbra Streisand, Diana Vreeland, Laurence Olivier, Alan Bates, Richard Burton, Louis Armstrong, Miles Davis. Dar o imagine în care sunt doar modele anonime i-a asigurat locul în panteonul celor mari.
Ormond Gigli înainte de demolarea clădirii în 1960. Azi, adresa este 320 East 58th Street, New York
În 1960, Gigli cumpără o clădire de cărămidă aproape de ieșirea de pe podul Queensboro pe strada East 58, pe care plănuiește s-o transforme: o parte în studio foto și o parte în apartamente de locuit pentru familia sa, dar și pentru închiriat. Vizavi, era o clădire din secolul 19, Beaux Arts, întunecată, fără geamuri, marcată pentru a fi demolată. Lucrările avansau rapid, așa că l-a întrebat pe șeful de șantier dacă putea face fotografia. I-a dat permisiunea cu condiția ca soția lui să apară și ea în cadru (a apărut, la etajul 3, a treia din stânga) și ședința foto să aibă loc a doua zi în pauza de masă a muncitorilor. 24 de ore! În care a făcut rost de modele și a obținut aprobare să plaseze un Rolls Royce împrumutat în fața intrării, pentru atmosferă, dar și ca să mascheze o spărtură în fațada clădirii. A doua zi, la prânz, au apărut modelele îmbrăcate în cele mai bune rochii ale lor. În timp record Ormond le-a organizat în golurile de la ferestre (folosind o portavoce să comunice cu ele), le-a spus să pozeze ca și cum ar da un sărut cuiva și le-a fotografiat, stând pe scara de incendiu a clădirii în care locuia. Poliția n-a apărut să-i întrerupă. Soarele amiezii a fost chiar deasupra străzii. Fereastra de oportunitate a fost folosită. 🙂
Ormond Gigli a trăit 94 de ani, până pe 12 decembrie 2019.
Citiţi şi
Acele actrițe și fustele lor zburătoare
Poetica dorinței – The Bridges of Madison County
“Dumnezeul fotografilor a văzut ce fac, a râs și m-a iertat”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
