Seneca a spus că “orice i s-a întâmplat altuia ni se poate întâmpla și nouă”. Parcă ar suna a avertisment să fim atenți la ce se întâmplă în jurul nostru. Să putem înlesni lucrurile bune și să le putem evita pe cele rele. Dar când e atâta zgomot în jur, cui îi pasă de stoici și cine se mai gândește că un “simplu” bine e o formă sofisticată de noroc și o nenorocire aproape niciodată nu e doar ghinion?
Cum de-am putut uita atât de ușor că n-aveam bani și eram fericite. Că nu mergeam în vacanțe exotice să fim fericite, eram așa și pe malul unui râu. Că am fost fericite și cu doar câteva haine, până când am început să tânjim după garderobe impresionante. Că eram fericite pentru noi și nu pentru public, că am trăit bine și fără aplauze și confirmări virtuale. Că o cafea băută fără grabă, mirosul unei flori abia înflorite, ciripitul unei păsări care a venit la geamul tău… toate “mărunțișurile” astea ne schimbau pe loc dispoziția. Dar aveam ochi pentru ele, nu stăteam tot timpul cu nasul în telefon și când îi ridicam să se fi schimbat și anotimpul. Acum ți se par fleacuri. E prea puțin comparativ cu toată fericirea asta care curge pe rețelele sociale ca mierea din faguri. Ne frustrează îngrozitor și în goana după ceva și mai wow, pierdem ce era deja foarte bine și noi nu știam. Și ajungem să înțelegem valoarea lucrurilor abia după ce ies din viața noastră. Ne doare? Da. E o lecție din care învățăm? Nu prea…
Gwyneth Paltrow, foto: Steven Meisel 1996
E verificat și de unele lucruri trebuie doar să vă amintiți: dacă am ridica mai des nasul din telefoane, dacă nu ne-am mai compara cu alții, dacă nu am mai lăsăm niște prostii, pur și simplu, să ne strice zen-ul, să ne deturneze de la bucuria de-a fi primit o nouă zi în dar și ea ne-a găsit întregi, ne-am conecta instant la nenumăratele surse de mici fericiri în așteptare din jurul nostru. Am deveni mai conștiente de potențialele pericole care ne-ar putea lovi pe neașteptate într-o zi sau o noapte și pe noi, luându-ne totul. Și altfel am trăi. Recunoscătoare pentru binele care se întâmplă deja în viața noastră și înțelepte cât să nu-l pierdem.
Eu așa mi-am propus. De mâine. Azi mai stau doar un pic pe facebook… Dar dacă vă mai scriu tot așa și peste șase luni, să nu mai citiți, că nu merit. Însă, dacă vă pun o poză cu mine așa ca, Gwyneth, fără griji și fără treabă, să știți că m-am ținut de ce-am predicat. Și am găsit pe cineva care să mă dea huța-huța. 🙂
Citiţi şi
Ieri gunoier, azi milionar și mâine falit
O poveste cu o rochie de dat în stambă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
