E incredibil, dacă stai şi analizezi la rece, dar aşa e.
Şi, totuşi, incredibil e doar la început. Dup-aia devine extenuant. Enervant. Plictisitor.
Dar de unde răsar oare naşpeţeii? Cine îi ghidează? Forţele oculte din Constelaţia Andromeda să fie responsabile? Li s-a pus pata pe femeile frumoase? Şi de ce numai pe naşpeţi îi direcţionează către voi? De ce se năpustesc numai ăştia asupra voastră?
La urma urmei, vouă vă place Robert. Pe Robert de ce îl doare-n fund? Că pentru el vă gătiţi, pentru el vă daţi peste cap să arătaţi frumoase. Sau, dacă pe el chiar nu-l mişcă sacrificiile voastre pe tărâmul frumuseţii, pe alţii ca el. De ce nu reacţionează şi această categorie de Roberţi, instantaneu, precum cohortele de naşpeţi?
Naşpeţii remarcă imediat că v-aţi vopsit, că v-aţi tuns puţin în părţi, că v-aţi cumpărat o bluză nouă, că v-aţi schimbat parfumul, că aveţi un ruj care vă face buzele duble şi apetisante, pardon, dublu apetisante, că pantofii se asortează de minune cu rochia, că aveţi o nouă fotografie la profil şi aţi fost la Praga luna trecută, unde v-aţi simţit fabulos…
Naşpeţii ştiu toate detaliile astea. Au dezvoltat un hobby în legătură cu viaţa voastră particulară.
Mai mult, sunt extrem de îndatoritori să ajute.
Aţi văzut ce chitiţi sunt naşpeţii să vă intre-n graţii?
Cu cât vă interesează mai puţin spre deloc persoana lor, cu atât mai îndârjiţi să vă ajute devin. Te exasperează cu atâta bunăvoinţă.
Dar, csf, ncsf, naşpetul nu e Robert. Iar dacă naşpetul s-ar transforma peste noapte în alde Robert, odată cu aceasta s-ar volatiliza şi alaiul lui de purtări frumoase.
Pe fostul naşpet, sau pe noul Robert – cum vă e mai la îndemână –, ar începe să-l doară la bască tot ce reprezinţi.
Ce mai, e un dat pe care femeile trebuie să îl care după ele întreaga existenţă: să nu scape de naşpeţi. Între doi Roberţi – care, pe măsura trecerii timpului, apar la intervale tot mai mari şi pentru perioade tot mai scurte –, câţi naşpeţi nu trebuie să înduri în viaţa ta!
Şi naşpeţii parcă atât aşteaptă: să o termini cu Robert. Sau să o termine Robert cu tine. Sau, mă rog, Robert să se comporte de asemenea manieră încât să te forţeze să o termini cu el.
În orice caz, naşpeţii stau la pândă. Vigilenţi, cu urechile ciulite.
Cum s-a încheiat un nou capitol din „Viaţa fericită cu Robert” şi ieşi în căutarea altuia – deşi nu mai ai niciun chef, dar timpul zboară –, norul de praf stârnit de alergătura naşpeţilor pentru a-ţi ieşi în întâmpinare te şi învăluie, laolaltă cu strigătele lor disperate, întrebările stupide şi zâmbetele insidioase.
Şi dacă faci pe inabordabila, s-a constatat, singurii care stau în cazemată par a fi tot ăia promiţători. Doar naşpeţii nu au niciun stres în a te aborda. Băi, pic de reţinere nu găseşti la ei. Poţi să îi priveşti, în timp ce se îndreaptă hotărâţi către locul unde te afli, de parcă i-ai călca pe cap şi i-ai arunca în cazanul cu smoală, că tot se dau la tine. Nimic nu-i impacientează, nimic nu îi înspăimântă.
Dar, cum zice şi cântecul unui îndrăgit naşpet, „unde dragoste nu e, nimic nu e”.
Ceea ce nu e deloc adevărat. Fiindcă, slavă domnului, naşpeţi vor fi întotdeauna din belşug.
Mihnea există virtual doar AICI.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
