În ocean era mare hărmălaie. Peştii înotau de ici-colo grăbiţi, ridicând nori de nisip şi tensiunea steluţelor de mare. Azi se întrunea în şedinţă extraordinară Organizaţia Peştilor Uniţi. Căluţii de mare, după ce firmele lor de taxi primiseră un impuls de la piaţă, se puteau gândi, după atâta criză, din nou la profit. Vorbeau de la sine bulele de aer, fluierat pe limbă de peşte. Broaştele ţestoase – ghizi turistici, organizau grupurile de gură-cască, atenţionând zănaticii de zonele cu pericol de cârlig sau plasă.
Până la urmă, s-au adunat toate delegaţiile în Bermude, de acolo îi luau extratereştrii în concedii, locul avea un fel de karmă care stârnea imaginaţia, precedată de meditaţie. Rechinii şi balenele împărţeau cele mai puternice baze de submarine, dar se încheiaseră armistiţii înainte de conferinţă pentru a minimaliza pierderea de vieţi, în favoarea găsirii unei soluţii. Tema era: reciclarea deşeurilor. Nu ale lor, ale gunoaielor care trăiau la sol. Oceanul era invadat zilnic de tone de plastic, petrol, substanţe toxice, care nu mai aveau niciun haz pe post de condimente. Nicio bronhie nu şi-a ţinut respiraţia la arătarea cu coada a vinovatului. Omul. Creatura înota urât, creând valuri. Pe oriunde apărea, se instala dezastrul, botezat ecologic. Idioţii îşi acopereau viaţa în deşeuri.
Propuneri soseau râuri-râuri şi de la enclavele de pe continente. A fost aprobat un pachet de măsuri, reciclarea a primat, până la găsirea unei baghete magice, la pachet probabil cu mult doritul Sfânt Graal. Cea mai la îndemână era prinderea humanoizilor şi plasarea lor în sticle de plastic. Sticlele erau apoi plasate pe televizoare, pe o plasă croşetată din alge. Noroc că un elev briliant, care studiase lumina la şcoala de regie, îl inventase pe cel acvatic. Practic o ramă, tot din materiale azvârlite de cei cu două picioare şi actori de circumstanţă, plătiţi să se scălâmbăie pe muţeşte. Nu că in ocean ar fi fost linişte, aveau un fond muzical permanent, un fel de vuiet abstract. Ca în orice vremuri de criză planetară, se evidenţiau profitorii de moment, bazaţi pe naivitatea salopetei cu solzi, cinstite.
Rechinii au upgradat rapid invenţia, şi-au făcut cinematograf şi au început să vândă humanoizi pe post de floricele. Amenajaseră nişte scaune din plasticul alocat pentru reciclare, dar toată lumea se plângea de iritaţii pe piele. Disperaţi că veşnicia se mişca mult mai încet sub apă, liderii Organizaţiei Peştilor Uniţi au decretat construirea unui zid, clădind unul peste altul deşeurile emigrante.
Oameni buni, aveţi grijă pe unde aruncaţi gunoaiele că le-aţi încolţit ăstora, de la ale căror capete se împute lumea, ideea de forţă arhimedică şi într-o zi mizeria împinsă de jos în sus se va răzbuna asupra noastră. Vom sfârşi toţi floricele. Într-o zi, peştii vor conduce lumea, le oferim zilnic materie primă pentru industria de armament. Pe lângă schimburi de afecţiune, să notăm că au avut loc şi schimburi de idei şi s-ar putea ca ale lor să fie mai eficiente.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
„Fă ceea ce trebuie!” – Juror #2
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
