Scris de brăileanul Cosmin Cârciova la persoana I, romanul Oral* este un tur de forţă pe aproape 500 de pagini, care certifică talentul de povestitor al autorului.
Cu vervă, dezinhibat pînă peste poate, tînărul prozator (27 de ani) ne aşază în faţa unui story liniar, în centru cu nihilistul avînd numele imposibil Orsin Terry-Iaky, care are ca ocupaţii principale băutul şi regulatul cînd se nimereşte, statornic, masturbatul. Nu se localizează acţiunea, dar, deşi se folosesc dolarii, e ceva à la roumaine plutind distinct în pagini.
Femeile din roman, prostituata Melissa, “vegetariana compulsivă” Adeline, traducătoarea Anita, bomba sexuală blondă Natalia şi avocata cu început de scolioză Vanessa sunt oglinzi în care personajul principal masculin încearcă să se descopere. Orsin e un tip de douăzeci şi ceva de ani, care nu ştie să refuze femeile, de la reparatul unei chiuvete pînă la un cunilingus atent aplicat. Desigur, iubeşte să fie oralizat la rîndul lui. Legat de ce e între picioare e şi semnificaţia titlului cărţii, dacă am înţeles corect, “În nemernicia mea am ajuns la concluzia că scopul vieţii este oralul. Ne naştem ca să ni se s*gă”.
Acum, ce să mai zic? Nu e o lectură pentru pudibonzi. Însă mareea de penisuri şi vagine nu are stridenţă în context, este de acceptat ca mîncatul. Sau somnul. Sau mersul pe bicicletă. E o carte despre un inadaptat, un protestatar atipic, hăbăuc. Doarme într-un pat de lemn, ca să se obișnuiasca cu sicriul, dintr-un soi de autopenitență, iar în tavanul garsonierei și-a atîrnat un ștreang. Tot romanul este un protest șui, de fapt, împotriva conformismului societăţii şi a faliilor dintre categoriile sociale.
Dacă percepem naraţiunea în cheie fantezistă, treacă-meargă, e pasabilă, interesantă, te prinde pe urmele lui Kurt Vonnegut și Hunter S. Thompson. Dar, dacă aplicăm perspectiva lecturii realiste, povestea nu se susţine, e strident neverosimilă, cu Orsin care primeşte o moştenire imensă de la tatăl său, pe care-l ştia dormind într-o rulotă şi căruia i-a dat odată bani de păcănele, pe cînd el era multimilionar şi, haiul lumii!, mai şi lucra angajat pe o platformă petrolieră. Ori cînd Orsin Terry-Iaky merge singur, trimis de-o organizație, într-o misiune umanitară într-un sat izolat şi nu ia contact, din start, cu toţi localnicii ca să împartă ajutoarele, ci rămîne la o singură familie şi doar solicitat mai merge la încă una. Sunt şi scăpări de alt tip – la un moment dat autorul anunţă că a venit primăvara, ca, peste cîteva pagini, să uite şi să prezinte personajele pe fond hibernal.
Cosmin Cârciova are nevoie să se ia în serios ca să fie luat chiar în serios, mai ales că nu e la debut.
*Cartea a apărut în 2015 la editura Herg Benet.
Citiţi şi
Frumusețea spiritului uman – La vie devant soi
Iubim doar pentru a nu fi singuri
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
