El – macho, eu – fată bună. Mă rog, evident că și el, într-un fel, e băiat bun, și eu, într-un fel, sunt femme fatale, dar dacă ne uităm la imaginea de ansamblu, mai ales cea afișată în societate, mergem mai mult pe prima descriere.
Eu, deși fată bună, cu suflet mare, blândă, împăciuitoare, iubitoare de armonie, nu suport să mi se spună ce să fac pe un ton din ăla, superior și condescendent. Mi-am mâncat porţia asta cu un fost, care credea în permanență că el știe mai bine ca mine și care avea un mare talent de a mă face, indirect, proastă.
Dar… să revenim. El, băiat macho, dar bine crescut, educat, umblat, școlit, respectuos.
Nu suntem împreună, dar e destul de clar că există o chimie între noi. Un fel de eprubetă dintr-un material prea subițre pentru licoarea fumegândă din ea, care astfel stă să expolodeze. Eu, fată bună şi precaută, țin eprubeta la o oarecare depărtare, pentru că sare din ea și mi-e frică să nu mă ard. El o ţine într-un echilibru precar, face jonglerii cu ea, o are pe vârful nasului, o driblează. N-are nicio treabă. Mă întreb când o s-o scape și ce-o să se întâmple cu ea. Cred că o să se răstoarne toată pe mine. (În general, vărs chestii pe mine, nu vă gândiți la altceva.)
Dar… să revenim.
O discuție între mai multe persone, suntem într-un grup, undeva, la un eveniment. El e cam gelos pe un tip care nici măcar nu are halat de chimist, darămite eprubetă. Nu știu ce-o fi cu gelozia asta, poate știe el ceva și concurența, deși aparent inofensivă, ascunde niște materiale catalizatoare. Trebuie să fie sigur inodore și incolore, că eu până acum nu am remarcat mai nimic.
Electronii liberi se agită din ce în ce mai tare. Ecuația asta chiar nu mă-ncântă, îmi zic. Doar am venit aici să mă distrez, iar ăştia-mi dau peste cap toată concentrația. Așa că decid să plec un pic, să-i las să se calmeze, şi zic doar:
– Eu mă duc să-mi iau ceva de băut. (cât pot eu de nonșalant)
– Ba nu, nu te duci. Stai aici, îmi ordonă el pe un ton hotărât. Eu sunt deja în picioare, iar el este pe scaun, și totuși nu știu cum naiba face că replica asta mă zdruncină puțin. Mă străduiesc să fac în aşa fel încât să nu se observe și îi spun hotărâtă:
– Ba mă duc să-mi iau ceva de băut. (Oare mi-a ieșit? Sper că nu mi-a tremurat vocea). Şi plec.
Înăuntru, în timp ce mă delectez cu un vin și încerc să-mi calmez nervii, mă-ntreb de ce oare mă simt așa ciudat. Sunt deranjată, clar. Dar mai e ceva. Sunt şi înfierbântată. Schimbul de replici de mai devreme a fost o reacţie exotermică care m-a cam dezechilibrat. Doar am zis că sunt enervată, cum naiba și-a permis să vorbească așa cu mine? Păi și dacă sunt enervată, de ce naiba vreau și mai tare să mă culc cu el decât în urmă cu vreo douăjde minute? A???
Care-i treaba cu dominarea asta? De ce ne place nouă, femeilor, (unora, nu zic de toate)? Ce se-ntâmplă cu moleculele astea, ce impuls electric face ca o situaţie ca asta să mă facă să-l doresc mai tare?
Nu am fantezii BDSM cu lanțuri și bice. Nici nu am avut vreodată.
Dar o uite cum o replică menită să mă pună la punct (deși eu nu permit așa ceva!) mă face să vreau sa mă urc pe el.
Cam așa cu chimia asta.
Mă rog, cumva cred că are ceva legătură și cu proprietățile fizice…
Guest post by Lola the artist
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
De ce sunt jocurile de păcănele reimaginate și reinventate?
50 de fete din opt sate au participat la Tabăra fetelor neînfricate
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
