Aveam peste 30 de ani când am citit într-un tratat de Psihologie faptul că “optimismul este de două feluri: dispozițional și învățat“ (1). Cel dispozițonal este practic un optimism cu care te naști, pentru că da, există oameni care se nasc optimiști. Norocoșii de ei. Până atunci eu nu am știut, recunosc cinstit, că poți să devii un optimist prin învățare. Așa cum ai învăța, de exemplu, pentru un examen. De atunci, de când am citit acea propoziție, mi-am zis clar: Florina, hai că nu e greu, e ca un examen, apucă-te de tocit, fii conștiincioasă și trebuie să iei notă de trecere. Știu că e o materie nouă, dar hai că nimic nu-i imposibil. Cred că noi toți cei care realizăm că suntem cam pesimiști, ar trebui să facem ceva ca să avem măcar notă de trecere la materia asta, atât de esențială unei vieți echilibrate.
Dar… de ce ar trebui să fim optimiști? Înainte de a răspunde, să vedem mai întâi definiția optimismului. DEX-ul spune că termenul “optimism“, care vine din franceză, înseamnă, printre altele, o “atitudine a omului care privește cu încredere viața și viitorul; tendință de a vedea latura bună, favorabilă a lucrurilor“ (2), prin opoziție cu pesimismul care este “tendința de a vedea mai ales latura nefavorabilă a lucrurilor; neîncredere în viitor“. (3).
Cum omul, pe măsură ce înaintează în vârstă se și cunoaște pe sine mai bine, mi-am dat seama că, de fapt, eu aveam deja notă de trecere la materia optimismului încă dinainte de a împlini 30 de ani, când, trebuind la un moment dat, în cadrul unor teste, să-mi dau niște note la valori precum Prieteni, Sănătate, Relație de cuplu etc. am observat că eu i-am acordat Sănătății mele o notă mare, de 7-8. Apoi, recitind, am râs pentru că eram chiar într-o stare foarte proastă pe acel plan. M-am mirat singură cum de am văzut așa pozitiv viața, cum de m-am raportat într-un mod atât de optimist acelei perioade când mă culcam în durere și mă trezeam în durere. Atunci am realizat că da, poate că la a învăța să fii optimist contribuie și experiențele pe care le ai ca om. De exmplu, un om care trece prin anumite cumpene în viața lui, prin anumite greutăți, ar trebui să devină mai călit și, implicit să fie mai optimist. Așa că, ce am făcut după vârsta de 30 de ani a fost să lupt și să nu mă mulțumesc cu a avea un 5, 6 la Optimism, ci să țintesc spre note de 7-8.
Nu, nu cred că un pesimit poate deveni din prima un optimist de nota 10 (cum sunt optimiștii înnăscuți) decât excepțional, desigur. Dar cred că un om care a văzut în prima parte a vieții mai mult partea goală a paharului, poate fi foarte împăcat cu propria-i viață dacă ajunge la o notă de 7, 8.
©Yelena Sidorova
Și acum să revin la întrebarea: de ce e important să avem notă de trecere la Optimism?
Un prim motiv ar fi că optimiștii se adaptează mai repede unor situații neprevăzute pentru că ei au atitudinea aia pozitivă în fața încercărilor vieții. Traiul pe pământ din ultimii ani cred că ne-a arătat tuturor că e din ce în ce mai imprevizibil așa că, să ne adaptăm, în contextul actual, e o condiție sine qua non a vieții noastre printre ceilalalți semeni. Nu avem ce să facem, orice s-a întâmpla, trebuie să mergem înainte. Cred că toți avem momente de cădere, de deznădeje, zile în care ne vine să nu ne dăm jos din pat. Vremea capricioasă nu ne ajută nici ea, uneori. Așa că, ce ne rămâne este să adoptăm o atitudine relaxată, calmă, și să încercăm să vedem binele din viața noastră (că nu poate să fie totul negru, nu?). Odată, pe vremea când simțeam că oamenii parcă s-au răcit cu toții și eram foarte tristă, văzând în negru relațiile mele cu cei pe care-i consideram prieteni apropiați, un preot mi-a zis așa: “căutați și păstrați căldura în cadrul familiei dumneavoastră, dacă în exterior nu se poate“. Și a contat enorm viziunea lui optimistă.
Un al doilea motiv ar fi legat de cum ne creștem copiii. Ca părinte, cu atât mai mult, ai datoria să transmiți optimism și speranță copilului tău. Dacă, genetic, părinții nu au putut transmite optimismul copiilor, măcar să învețe să fie optimiști ei înșiși că ei sunt exemplul cel mai bun copiilor. Nu o să spun mai multe, ci o să vă recomand cel mai bun film din toate timpurile care exemplifică perfect conștientizarea obligației părinților de a fi optimiști. Filmul se numește “La Vita e Bella“ din 1997 cu Roberto Benigni și are nota 8,6 pe imdb (4). Vizionați-l, e un câștig enorm pentru minte, inimă și suflet. La finalul acestui film, din interpretarea excelentă a actorului principal mi-am dat seama că așa arată o persoană cu un optimism înnăscut. La Roberto Benigni, cred că nota la optimism e de 10 plus.
Optimismul este o condiție sine qua non pentru a fi lider. Am făcut anul acesta niște cursuri online și am văzut explicația trainerului Laurent Storch (5) de ce nu poți fi un lider dacă ești pesimist. Și apoi mi-am amintit de marii noștri conducători din istorie, cei care știau să le inspire oamenilor pe care-i conduceau faptul că trebuie să pornească la luptă cu gândul că vor ieși învingători. Cum ar fi fost să citim în cărțile de istorie despre unul dintre acești conducători care, ieșind în fața mulțimii, rostește niște mesaje negative de genul “dragii mei, azi nu avem nicio șansă de a câștiga lupta, dar, dacă tot ne-am îmbrăcat așa frumos toți și ne-am echipat cu furci și topoare, hai totuși să pornim, vedem ce-o ieși după aia“. Nu, clar, un astfel de discurs nu a fost vreodată rostit, la fel cum niciun lider dintr-o mare companie nu-și demotivează angajații. Un lider adevărat inspiră pe alții, vede mereu partea plină a paharului și poate să trasnmită acele emoții pozitive către oamenii din echipa lui. Și de ce-am vrea să fim toți liderI? Simplu: pentru a ne conduce cât mai bine viața. Nu pe alții, ci pe noi înșine. Pentru a fi stăpâni pe noi, conștienți de calități, dar și de acele defecte care pot fi corijate. De aceea.
Un al motiv e că optimismul înseamnă o stare de bine, iar optimiștii trăiesc des emoții pozitive.
Referitor la emoțiile pozitive, vreau să vă spun că există un test psihologic numit NEO PI-R. (6). Acesta cuprinde 5 superfactori (Big Five): NEVROTISM, EXTRAVERSIE, DESCHIDERE, AGREABILITATE și CONȘTIINCIOZITATE, fiecare dintre cei 5 factori are 6 fațete (trăsături), iar ele sunt măsurate prin scale de la foarte scăzut la foarte ridicat. Emoțiile pozitive, de care eu vorbesc astăzi, se regăsesc în factorul EXTRAVERSIE. Scorurile ridicate și foarte ridicate la emoții pozitive arată “o tendință de a trăi stări emoționale pozitive“ (7). Și acest lucru poate fi învățat de oricine. Dacă citim zilnic știri pozitive, dacă ne bucurăm de natură și de tot ce ne înconjoară, dacă ne selectăm cât de cât anturajul și găsim timp și de micile pasiuni cred că reușim să trăim acele emoții pozitive de care, cred eu, avem nevoie ca de aer pentru echilbrul nostru emoțional.
Un alt motiv e că optimiștii au mai mult succes în viața lor. Tot din cursul d-nei prof. univ. dr. psih. Marcela Rodica Luca am mai aflat că există cercetări empirice care arată că “persoanele optimiste sunt mai sănătoase, trăiesc mai mult, au tehnici mai bune de rezolvare a problemelor și mai mult succes în viață“.(1).
Un om optimist este un om, care conform a tot ce am scris mai sus, nu stă blocat în stări negative. El trece ușor peste feedback-uri negative, peste critici și peste experiențele de viață mai puțin agreabile. Și, cu cât face asta, cu atât nici nu-și încarcă partea de inconștient. Am citit într-o carte că sufletul omului, ca întreg, este considerat a fi 10/10. Din cei 10/10, partea de: „1/10 din suflet ar fi CONȘTIENTUL”, pe care noi toți „îl vedem, îl știm și îl controlăm”, „3/10 o constituie SUBCONȘTIENTUL”, aflat puțin mai jos de conștient, iar „6/10 o constituie INCONȘTIENTUL”, parte pe care Părintele care a scris cartea o compară cu un „beci întunecat” pe care, noi nu-l cunoaștem, se pare, deloc, dar, mai spun autorul, „avem o idee despre el” (8).
Iată legătura cu stările noastre negative în exemplul următor. Odată, prin tinerețe, am făcut vreo 10 ședințe la psiholog. Într-una din zile, am simțit nevoia să vorbesc de o întâmplare în care cineva m-a jignit public. Așa mult m-au afectat acele vorbe încât peste 2-3 ani le-am văzut efectul pe canapeaua din cabinetul psihologului, când am început să plâng în hohote. Iată cum, neavând o încredere suficientă în noi înșine și având o atitudine pesimistă, astfel de vorbe ne pot afecta la nivel de Subconștient. Cred că nu are sens să dezvolt mai mult subiectul și să ne gândim cât de prost trebuie să stea lucruile la nivel de Inconștient, adică, acolo în acel “beci“ unde aruncăm frustrări de care nici nu mai știm și apoi ne mirăm poate de ce intervine instabilitatea emoțională care în același test de personalitate corespunde NEVROTISMULUI. Ea se poate manifesta prin scoruri ridicate la Anxietate, Furie-Ostilitate, Depresie, Impulsivitate sau Vulnerabilitate.
Tot ce ne rămâne de făcut e să încercăm zi de zi să ne cunoaștem un pic mai mult pe noi înșine, să ne știm sufletul, să anticipăm cum putem reacționa la anumiți stimuli, să petrecem timp de calitate cu cei dragi, să limităm timpul petrecut cu persoanele care au mereu o stare despresivă că nici nu putem să renunțăm la toți pesimiștii din viața noastră. Să apreciem tot ce avem și, mai ales, pe cine avem lângă noi. Atitudinea noastră în fața provocărilor vieții va face mereu diferența. Doar stăruind, vom putea obține nota pe care ne-o dorim la materia Optimism.
Bibliografie:
1. Marcela Rodica Luca (prof. univ. dr. psih.) – Teorii avansate în Psihologia Personalității – suport de curs, Master Psihologia Muncii, Universitatea Transilvania, 2016-2018
2. https://dexonline.ro/definitie/optimism
3. https://dexonline.ro/definitie/pesimism
4. https://www.imdb.com/title/tt0118799/?ref_=tt_mv_clos
5. https://fr.wikipedia.org/wiki/Laurent_Storch
6. https://en.wikipedia.org/wiki/Revised_NEO_Personality_Inventory
7. Evaluarea psihologică, Aurel Ion Clinciu, Universitatea Transilvania din Brașov, 2014
8. Arhim. Simeon Kraiopoulos, Sufletul meu, temnița mea, Editura Bizantină, 2009
Guest post by Florina Turuga
Toate articolele Florinei, aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Țara în care nu te poți compromite
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
