Lumea ştiinţifică n-a reuşit până în zilele noastre să lămurească o problemă importantă pentru identitatea omului modern: care este locul lui Neanderthal în evoluţie? Un genetician de la Harvard a agitat apele în urmă cu câteva zile, când a afirmat într-un interviu că ar putea fi posibil ca, nu peste mult timp, neanderthalianul să poată fi readus la viaţă, spre a contribui la îmbunătăţirea codului nostru genetic. Dar dacă „al nostru” îl include deja şi pe al lui?
Prin derivaţie descrescătoare, omul modern (specia Homo sapiens) aparţine familiei Hominidelor, subfamiliei Hominae, tribului Hominini, genului Homo. Din acelaşi trib Hominini derivă şi genul Pan, de care aparţine cimpanzeul. Nu se ştie încă dacă omul de Neanderthal (numit astfel după valea Neander din Germania, locul în care au fost descoperite primele fosile) este o subspecie a lui Homo sapiens sau o specie distinctă aparţinând aceluiaşi gen, Homo. În ultimii trei ani au fost finalizate două studii, ambele pornind de la genomul uman. Primul studiu, dat publicităţii în 2010 şi condus de omul de ştiinţă Svante Pääbo, a presupus compararea ADN-ului a cinci indivizi provenind din zone diferite ale globului – Franţa, China, Sudul, respectiv Vestul Africii şi Papua Noua Guinee – cu cel prelevat din fosilele omului de Neanderthal. A rezultat că secvenţele de ADN sunt similare în proporţie de 99,7%, ceea ce indică existenţa unui strămoş comun, dar, mai important, că toate popoarele, cu excepţia celor africane, moştenesc între 1 şi 4 procente de ADN de la omul de Neanderthal. Asta ar însemna că primii Homo sapiens plecaţi din Africa să populeze alte continente s-au întâlnit din nou cu ruda lor Neanderthal şi s-au încrucişat (ca între veri), dând ulterior naştere actualilor locuitori din Eurasia. Omul de Neanderthal rămas neîncrucişat cu Homo sapiens a pierit, nu se ştie din ce cauză, dar o parte din genele celui mai “harnic” s-au perpetuat până astăzi.
Cel de-al doilea studiu, din 2012, condus de Andrea Manica de la Universitatea din Cambridge, susţine însă că Homo sapiens şi Neanderthal nu s-au încrucişat ulterior, ci că secvenţele de ADN descoperite în genomul eurasienilor proveneau de la un strămoş comun al celor doi, posibil Homo heidelbergensis, care ar fi trăit în urmă cu 500.000 de ani. Din acest strămoş s-ar fi desprins acum 350.000 de ani două ramuri – una care a migrat spre Europa, din care a evoluat omul de Neanderthal, dispărut ulterior, şi una care a migrat spre Africa şi apoi, acum 70.000 de ani, către restul lumii.
Se pare că neanderthalienii aveau o cutie craniană şi, implicit, un creier mai mare decât al omului modern, cu toate că acestea aveau dimensiuni aproape identice la naştere, aşa cum a rezultat în urma unui studiu efectuat în 2009, pe fosile de copii de Neanderthal. Nu doar creierul, ci şi scheletul era mai puternic, mai ales în zona braţelor. Ceea ce ne aduce din nou în prezent, la declaraţiile lui George Church, cercetător în domeniul biologiei sintetice, ramură care se ocupă cu studierea modului în care genetica ar putea fi folosită pentru a îmbunătăţi sănătatea omului. Ceea ce a spus Church şi s-au grăbit jurnaliştii din toată lumea să exagereze a fost că se aşteaptă ca, nu peste mulţi ani, ţinând cont de viteza cu care se dezvoltă tehnologia, să poată fi create clone umane care să împrumute secvenţe de ADN atât de la omul modern, cât şi de la cel de Neanderthal. Un fel de inginerie genetică având ca scop crearea unui om mai robust, mai sănătos, mai rezistent. Şi da, într-adevăr, femei care să se ofere voluntare pentru a deveni mame purtătoare ale fiilor de Neanderthal cu siguranţă vor fi, dacă se va pune problema. Dar joaca de-a genetica sună ca un plan uşor de scăpat de sub control. Am paria oare pe el dacă am şti că există o şansă cât de mică să devenim aproape imbatabili? Şi am avea încredere că plusul din Neanderthal cu micul plus de Neanderthal din noi vor da tot plus?
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
