Iubești pe cineva nu pentru că e perfect, ci pentru că știi că-i imperfect. Știi cât de imperfect e. La fel de imperfect ca și tine. Da, te irită. Da, te calcă pe nervi. Da, te face să plângi. Da, îți scoate peri albi și-ți simți căpățâna că ți-ar exploda în catralioane de bucățele, dacă n-ai avea o țeastă care să-ți țină umplutura laolaltă, în forma ovală și drăgălașă a capului tău.
Da, vă cam călcați pe bătături unul pe altul, zi de zi ori măcar o dată la câteva zile. Altfel unde-i hazul vieții? Așa-i contractul între oricare doi oameni. (Noi, bipezii, suntem o specie cu foarte multe defecte.)
Și totuși, în punctele fragile ale vieții, descoperi că nimeni n-ar putea fi „mai” perfect ca el.
Nu… nu „perfecțiune” e cuvântul pentru o relație perfectă. Fericirea în cuplu nu înseamnă lipsa problemelor. Înseamnă felul în care știm să le rezolvăm împreună. Înseamnă felul în care celălalt ne iubește într-un sens cu totul nou, adânc și afabil, cu care uneori nu suntem obișnuiți. Suntem iubiți cu tot cu părțile pe care nici noi nu le iubim la noi înșine. Cu tot cu părțile acelea pe care încă nu le înțelegem, încă nu știm să le retușăm.
(Oamenii nu se schimbă, oamenii se îmbunătățesc. Și asta e de ajuns. Aici stă frumusețea din doi în doi. Blândețea cu care ne iubim știind că celălalt se străduiește mereu să fie cea mai bună versiune a sa. Pentru că, oh, câte iubiri mor când oamenii se opresc din a se strădui…)
Și totuși nimeni n-ar fi mai perfect ca el. Cine mai știe ce te face să râzi dis-de-dimineața, când ești doar tu în fața întregului Univers? Cine mai știe de ce ți-e frică și-i mai ies și câteva glume pe seama ta, în timp ce te ține în brațe să te oblojească? Cui îi spui toate visele tale? Toate-toate…? Lui. Omul care ți-a schimbat pentru totdeauna și irepetabil felul în care gândeai despre iubire.
Acum știi. Știi că-i iubire, când nu-i întodeauna ușor, dar mereu merită să te străduiești mai mult. Știi că-i iubire, când te îndrăgostești un pic mai mult cu fiecare unitate de timp. Știi că-i iubire, când te simți în siguranță, când faci din diferențe și incompatibilități noi cărări pe care ești dispus să le explorezi alături de celălalt. Știi că-i iubire, când uneori renunți la mijlocul drumului, rămânând fiecare cu damblalele lui, pe care ajungi nu doar să le tolerezi, ci să le îndrăgești. Asta îl face pe cel de lângă tine cine este. Veți rămâne mereu doi. Doi oameni diferiți.
Și, așa-i, oamenii nu sunt perfecți. Dar nu-i nimic. Pentru că iubirea e perfectă.
Pe Laura o găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Orice i s-a întâmplat altuia ni se poate întâmpla și nouă
Despre bărbați, cu luciditate: ce a mai rămas din promisiunea unei relații
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
