Presimt că mi-o iau… poate chiar acasă… Pfiu! M-am zburlit toată şi părul de pe cap drept ca o mătură stă…dar pixul nu mă lasă…
Mi-a zis odată un domn doctor, asistent al grupei mele de pe-atunci, în timp ce-l ascultam inteligent, cu mâinile la spate:
– De ce-ţi ascunzi, domniţă, mâinile?
Uff, şi-acum parcă-mi tremură sufletul… mi le-arăt cu stângăcie şi ridic ochiii un pic mai sus decît un copil prins la borcanul cu dulceaţă…
– Buun…nu le mai ascunde… credeam că-s lungi, cu maclavais, şi le-acoperi…
Deja simt c-ar fi 1-0 pentru mine şi-mi ridic stăpână privirea.
– Frumuseţea unei femei stă în ochii ei… apoi şi restul.
Dragă femeie, toată te-aduni într-o pereche de ochi. Bucurie, tristeţe, furie, melancolie, blândeţe, pasiune, alint acolo se-adună şi aprig arunci sau mângâi cu ei dincolo de kilogramele şi hainele ce le porţi…
Apoi, tu, iubit, domn bărbat, că taman d-aia zisei că mi-o iau – că mă găsii să-ți dau lecţii -, da’ grea responsabilitate mai ai! Nu ştii sau poate da şi e greu să ți-o recunoşti, dar mult, atât de mult din ce-adună ochii femeii de la tine vine şi-o ia la vale înzecit tot spre tine.
Pe Laura o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
De ce și-ar face cineva implant de păr – convingeri, pe bune!
Stilul de viață Friluftsliv și câteva imaginare expresii norvegiene pentru stări reale (UMOR!)
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
