Am descoperit, îngrozită, vă spun drept, că nu suntem doar eu și iubi în pat noaptea. Nu, nu mă gândesc la fantome din trecutul fiecăruia, cu alea am rezolvat cu niște voodoo, ci la niște intruși nenorociți, că-s invizibili – acarienii.
Adică niște organisme microscopice, înrudite cu păianjenii, care proliferează la căldură și umezeală, fix cum e sub plăpumioara sub care putem transpira și câte un litru pe noapte!, și care se hrănesc cu celulele moarte ale pielii noastre. Și unde altundeva credeți că se petrece și excreția dacă nu tot în așternutul nostru… și uite așa dormim împreună cu până la zece milioane de creaturi care mai și arată oribil la microscop. Noroc că nu-i putem vedea, dar vă spun drept că, după ce-am citit, i-am căutat, de nebună, și cu lupa prin așternuturi. Ale noastre și ale copilului, deși eram deja maniacă în privința curățeniei în camera lui, că totul era nou după o idee de amenajare camera copil a prietenei mele.
Să vă mai spun că, deși mare rău nu ne pot face, dacă nu suntem astmatici ori alergici, tot m-am apucat de scuturat ca nebuna cearșafurile abia schimbate, am aspirat până s-a încins aspiratorul, am scos salteaua la bătut cu furie și am explicat oricui a trecut atunci prin curtea blocului despre nenorocirea invizibilă? Până când o vecină uscățivă, fostă avocată, care cred că nu mai are mult și bate suta, m-a întrebat “Și cam cât supraviețuiesc fără hrană acarienii de care vorbiți, că eu mai plec din când în când, câte o lună, la fiică-mea?”… Oare m-a luat peste picior?
În fine, vestea bună e că acul pentru cojocul acarienilor este igiena personală (dușul cu un gel care conține particule fine pentru gomaj reduce considerabil hrana nemâncaților) și a patului – aspirarea și îmbrăcarea saltelelor în huse etanșe care le împiedică să devină adevărate “grădini zoologice şi botanice”, schimbatul mai des al lenjeriei – recomandabil la o săptămână, spălarea acesteia la temperaturi mai ridicate ori cu adaus de înălbitor pe post de bactericid, urmată fie de uscarea cu aer fierbinte, fie de netezirea cu fierul de călcat. Sau înlocuitul lenjeriei clasice cu una anti-alergică. Iar pentru învelit, cea mai sigură și elegantă mi se pare plapuma chinezească umplută cu… gogoși de mătase. Foarte subţiri şi ușoare, plăpumile de mătase costă până în 200 de euro (cele de iarnă, pentru două persoane).
Acum dorm liniștită. Mă rog, aproape liniștită. Mă gândesc că și să știi prea multe nu-ți face bine. Și atunci de ce v-am spus și vouă? 🙂
Citiţi şi
Domestos Power Foam – noua gamă de produse fără miros de clor pentru locurile greu accesibile
Nu există altă cale spre un zâmbet perfect
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
