Există oameni-grădini în sufletul cărora dai de senin la fieștecare pas… ba, mai mult, din loc în loc îți bucură simțirile umbrare cu miresme de glicină, narcise albe, liliac, lăcrămioare, salcâm, iasomie, caprifoi și levănțică. Ici-colo poți adăsta pe jilțuri cu mușchi moale și-afânat care-ți gâdilă gleznele cugetului și-n care te-afunzi ușure, iar de te-abați de la cărare, o iei pieptiș prin tufe de busuioc și izmă creață… Există însă și oameni în care te-ntâmpină mai întâi o grădină spoită pe dinafară; de-o străbați în lung și-n lat, te-mpiedici de cioturi desfrunzite, iarbă veștedă și țipirig, iar în cele din urmă dai de suflete smârcuite, în necurățenie cu sine și de oareșce nisipuri mișcătoare, gata să te-nhațe spre tenebrele lor…
Există oameni-copaci. Falnici, maiestuoși, zvelți, vânjoși și roditori… mândrețuri cu rădăcinile bine-nfipte-n brazda sufletului: la umbra lor poți poposi mult și bine, îți poți trage suflarea cât ai poftă, minunându-te de foșnetul, robustețea și parfumul lor. Există alt soi de oameni-copaci: chinuiți, chirciți, pustii și găunoși la scoarță: verdele a plecat din ei, iar seva le e pe gătate, otrăvită de propria mâzgă a neprimenirii de sine…
Eheeei! Mi-au ieșit deja-n cale și-i voi mai întâlni la orișicare pas: unora mi-e limpede că le voi rămâne statornică o viață întreagă; în preajma altora m-am dumirit și mă voi mai dezmetici că mi-a fost dat a zăbovi doar preț de-o clipită, mulțămind că mi-au fost scoși în cale, ca mai apoi să pot trage singură învățămintele cumsecade…
Guest post by Camelia Sighiartău
Și tu poți scrie pe Catchy!🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
