„3749, 3750, 3754… a.. 52 și 53… na, m-am încurcat… Fir-ar, iar trebuie să o iau de la început. Nu-i bai, că am timp toaaată nopticica. Am timp! Ce să fac, dacă n-am somn, am timp! Timp de numărat cai verzi pe pereți. Sau oi. Sau orice alte vietăți, problema e că toate sunt la fel de ineficiente. Am încercat și cu bărbați… Tinerei, frumușei, numai unul și unul… Și-am numărat în fel și chip – crescător, descrescător, pe sărite… și sărită a fost și pacea mea. Și dimineața sunt varză, ruptă, distrusă, de parcă aș fi alergat la vreun maraton geriatric. Nu mă uit în oglindă de teamă să nu intru în stare de șoc. Și mă dor toate. Chestii de prin corp cu care am co-existat până acum fără să știu… Mă scol cu ele înțepenite, de parcă sângele nu și-ar face rondul de noapte.
Si numai bine când dau eu să mă îndrept, mai trosnind, mai icnind și mă târăsc cu demnitate până în față aragazului să-mi păzesc litrul obligatoriu de cafea, pe cine văd pe geam? Pe nimeni alta decât pe Ioneasca de vizavi. Păi, da, ei îi convine, ușoară că un fulg, zburdă, ce-i pasă. Ba chiar și cântă de alungă ciorile din întreg cartierul, iar porumbeii pică săgetați de spaimă când atentează la vreo notă mai înaltă. Până la urmă, cred că Popeasca și Georgeasca („doamnele” de la întâlnirea săptămânală de canasta) au avut dreptate că Ioneasca și-a schimbat mobila din dormitor, că prea a devenit ea expertă peste noapte și explică tuturor cum alegem salteaua de pat.
În plus, au văzut ele că a venit un camion mare la ușa ei și au început să care niște pachete tot așa mari înăuntru. S-a aplecat pe fereastră Popeasca, de era s-o ia cu salvarea, dar a meritat că a aflat ce se întâmplă, iar asta e vital pentru bunul mers al cartierului nostru. Informația e putere, așa cum time is money, păi, nu? (numai timpul meu de insomnie nu prea vrea să se transforme deloc în bani…, dar asta e altă poveste).
Și uite acum ce face doamna odihnită bine, isterizează toată ziulica trecătorii cu vocalize necontrolate.
Ce-ar fi s-o sun? S-o întreb cât e ceasul, de exemplu. Ce dacă e trecut de 3 dimineața? Dar la cât de bine își odihnește acum trupușorul matusalemic scufundat ca-n spumă, sigur adoarme la loc ca un bebeluș și când răsare soarele – nenorocire! – iar îi auzi trilurile.
Cât o fi ceasul? S-a făcut 4… păi, de-acum e ca și ziuă. Păi, nu, că eu sunt de vină, stau să mă perpelesc toată noaptea, de-mi fluieră capul de gânduri peste gânduri, în loc să fac și eu ca Ioneasca. Nu mai târziu de mâine. Adică de azi. Cum mă trezesc (vorba vine trezesc, că-s gata trează de aseară), îmi schimb stilul de viață! Saltea nouă, look nou, energie ridicată și… nu, nu mă apuc de cântat!, dar câte nu poți face când decizi să-ți schimbi viața!
În fond, tânăr sau mai puțin tânăr – zic așa, în general, nu mă refer la mine -, nu contează, toți avem dreptul la un somn odihnitor. Și la vise! Vreau și eu, în sfârșit, să fiu curtată de cineva, fie el și Moș Ene!!
Citiţi şi
Patru semne că ești afectat de căldură și remediile recomandate
9 mituri despre cafea care pur și simplu nu sunt adevărate
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
