Nimeni n-a privit cu ochi buni mariajul Adinei cu Toni.
Mama ei s-a pus pe bocit: “Cum să-l iei, mamă, pe amărâtul asta care nici facultatea nu și-a terminat-o? Pentru asta te-am educat eu cum am putut mai bine, cu lecții de balet și de pian și de franceză, pentru asta ți-am cumpărat eu apartament în București? Ca să te măriți cu un mucos? Ascultă-mă pe mine, o să te lase pentru una mai tânără!”
Mama lui, mai rău, a făcut o adevărată criză de isterie: “Mi-ai zăpăcit băiatul, păi femeie cu zece ani mai mare îi trebuie lui? El trebuie să-și termine facultatea, că de șapte ani se chinuie sărăcuțul, nu să se însoare. Tu ești mai bătrână, nu-ți dai seama că-i distrugi viitorul?” Apoi, văzând că nu o poate convinge să renunțe, a avertizat-o: “Să nu vii la mine să plângi când o să te lase pentru una mai tânără!”
“Cât de încuiați sunt toti”, mi se plângea Adina, “ce li s-o părea atât de ieșit din comun ca o femeie de 35 de ani să se mărite cu un bărbat de 25? Dacă m-aș căsători cu unul de 45 de ani, nimeni n-ar comenta. Dar bărbații au speranța mai mică de viață, asta se știe, iar eu nu vreau să îngroș rândul văduvelor. Uite, și mama și soacra au avut soți mai bătrâni și acum sunt văduve, asta vor și de la mine?”
“Ce să zic”, încerc eu să-i fiu alături, “logica ta a fost mereu impecabilă, dar dacă, totuși, te lasă pentru una mai tânără?” Na, că m-am plasat singură în tabăra încuiaților.
Dar cum Adina credea în logica ei mai mult decât în orice altceva, s-am măritat cu Toni. El s-a mutat fără bagaje în casa ei, pentru că mama lui i-a sechestrat toate lucrurile, în semn de protest. Inutil să mai spun că, tot în semn de protest, niciuna dintre mame nu s-a prezentat la oficierea căsătoriei copiilor lor.
Am privit cu interes evoluția căsniciei lor și am observat că Adina era tot mai înfloritoare. Ajunsese la 40 de ani să arate mai bine ca la 25. Colegele ei spuneau că secretul e soțul mai tânăr, dar eu cred că și tratamentele de înfrumusețare, sportul și dietele își aveau rolul lor. “Obiectivul meu e să nu arăt mai bătrână decât Toni”, mi-a mărturist ea, “să nu-i vina cumva vreo idee, cu atâtea tinere în jur.”
În timpul ăsta, Toni se rotunjea, își pierdea părul și se buhăia, așa cum se întâmplă cu băieții care-și pierd noaptea în fața computerului și consumă în exces șaorme și bere. Dar pe Adina lucrul ăsta n-o deranja, câtă vreme el își vedea de job (da, terminase între timp facultatea) și nu lipsea nopțile de acasă.
Asta până în momentul în care Toni a început să aibă delegații peste delegații și să lipsească nopțile de acasă.
“Jură-mi că nu e vorba de una mai tânără!”, i-a cerut ea, disperată. “Jur”, i-a spus el, privind-o cu sinceritate în ochi.
Orice ar putea să spună acum Adina despre Toni, dar nu că omul ar fi jurat strâmb. Când a aflat că bărbatul ei nu plecă în delegație, ci doar la două străzi distanță, la numita Lili, nu a putut să-i urle “Mi-ai jurat că nu o să mă lași pentru altă mai tânără!”, pentru simplul motiv că Lili, gospodina cu permanent și bărbie dublă, să tot fi avut cincizeci de anișori bătuți pe muchie.
Așa că tot ce a putut să-i reproșeze, cu moderată indignare, a fost: “De ce nu mi-ai spus că ai complexul lui Oedip?”
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
