O propunere nespus de indecentă

Mi s-a reproșat faptul că aș avea un despicable taste în materie de bărbați. Un vechi prieten mereu îmi spune că, deși îi plac tipele care arată bine, îl fascinează cele cu anumite defecte, care le fac, într-un fel sau altul, unice. Deci nu ar trebui să mă mai simt eu singura ciudată pentru că îmi plac, pur și simplu, frumusețile pe care trebuie să faci un efort ca să le observi, nu cele care sunt atât de evidente, încât devin banale. Pentru că, așa e, evidențele sunt plictisitoare și lipsite de imaginație.

But let me plead my case. O să vă povestesc despre H., probabil cel mai urât tip pe care l-am întâlnit vreodată. Efectiv nu am văzut mai multe defecte pe o singură față. Mă întreb dacă prietenul meu, pe care l-am pomenit mai sus, ar fi la fel de fascinat ca mine. Sunt o tipă directă, deloc delicată, așa că i-am spus lui H. încă din prima seară în care ne-am cunoscut: “I prefer handsome men, but for you I’ll make an exception.” De ce engleză, poate vă întrebați. Pentru că pe H. l-am cunoscut într-o perioadă în care pusesem 2000 de kilometri între mine și România. 1991, ca să fiu mai exactă.

În fine, revenind, îmi amintesc foarte bine și răspunsul pe care mi l-a dat în seara aia. “If you make a girl smile, she’ll seek for your company instantly. The fact that you’re not that good looking, it’ll be a compromise she’ll be willing to make.” Aproape adevărat. Recunosc că am avut ceva dubii când a spus asta cu un zâmbet care a atras și mai mult atenția asupra felului în care maxilarul îi împingea dinții în afară. Mintea mea cred că l-a comparat pentru un moment cu un măgar. Dar era în regulă. Și Iisus avea unul. H. era după chipul și asemănarea lui. A măgarului.

În orice caz, dacă învățasem un lucru până la momentul acela, era că viața e despre oportunități și despre cât de bine te descurci să profiți de pe urma lor, chiar și atunci când șansele nu sunt în favoarea ta. Or, la asta H. se pricepea suprinzător de bine. Probabil un mecanism de supraviețuire, cine știe. Multă vreme m-am referit la el ca la un escroc al oportunităților. Ăsta era H. Cu fața lui pe care se întâlniseră toate iregularitățile lumii și un șarm din cale afară de natural.

Trei săptămâni mai târziu de la întâlnirea cu pricina și în cursul cărora schimbaserăm câteva zeci de mesaje zilnic, ne-am văzut din nou. De data asta într-un cadru mai intim. La el acasă. Am uitat să spun că H. era pictor. Sau cel puțin se prezenta astfel, pentru că el lucra de fapt în alt domeniu, cu mult, mult mai plictisitor și care nu i se potrivea deloc. De fel, eu nu iau niciodată seama locurilor în care ajung. De foarte multe ori mi s-a întâmplat să uit și etajul la care avea respectivul apartamentul, cu toate că îl frecventam des, așa că, firește, n-am vizualizat prea mult nici locul în care trăia deja de câțiva ani, H. Oricum știu sigur că nu ținea la vedere niciun tablou și asta pentru că îmi zisese încă dinainte să vin that he doesn’t like to wear his heart where everyone can see. Fair enough.

Am schimbat câteva păreri despre te miri ce, trafic, vreme, în timp ce eu aveam o mică idilă cu caloriferul, iar H. pregătea ceva de băut. “A french wine, just for you, dear.” Scenariul devenea previzibil pentru mine. Vin, small talk, dacă lucrurile nu se precipitau, se putea ajunge chiar la a da play unui film. Dar H. s-a hotărât să preia el controlul asupra previzibilului. Așa că în timp ce se chinuia să scoată dopul sticlei de vin și eu încă mă iubeam cu caloriferul, s-a trezit vorbind: “What do you say about some bodypainting? But I must warn you, after that you’ll need a very long long bath.”

Well, can’t say I don’t love baths.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.