Într-un hotel de provincie din vestul țării, într-o cameră de hotel, un bărbat singur, obsedat textual, deschise o carte. Nu peste mult urmau să se ivească zorii, orașul va trepida iar în ritmul lucrătorilor care-l refac, încercând să-l readucă în mileniu. Bărbatul acela eram eu, orașul era Timișoara, cartea era “Amor” de Isabel Allende, nepoata președintelui chilian Salvador Allende, asasinat în septembrie 1973 când cu lovitura de stat a generalului Pinochet. “Amor” a fost tradusă în românește (de Cornelia Rădulescu și Radu Niciporuc) “Dragoste” și publicată la “Humanitas fiction”. “Dragostea” aceasta reunește ceea ce editorii înșiși au găsit a fi “cele mai frumoase pagini scrise de Isabel Allende despre eternele chipuri ale iubirii”. Cartea este așadar o antologie care reia erotismul din cele anterioare, dându-i o viață nouă, încărcată de potențial comercial.
“Dragoste” este, explicit, o carte gândită să vândă. La 72 de ani, după o carieră literară glorioasă, Isabel Allende își permite luxul de a se autocita în astfel de volume. Nu mă înțelegeți greșit – nu sunt în contra. Dimpotrivă. E bine că scriitoarea și-a strâns astfel paginile de dragoste risipite. E util, era necesar.
Isabel Allende are – v-o spun deschis – un scris senzual, exploziv, seducător, înnebunitor. De multe ori crezi că ai nimerit în scenariul nu foarte reușit al unei telenovele, apoi scriitoarea dă viață unei metafore peste care nu mai poți trece. Rămâi minute în șir în contemplare. Isabel Allende scrie mai ales frumos. Are o imaginație luxuriantă și o ușurință în a dansa în frază, la care, într-adevăr, limba spaniolă predispune. E aceeași ușurință pe care o găsești la Marquez, ludicul, nu și la Sabato, cerebralul.
Public aici acest text, pentru că Isabel Allende este o scriitoare de care mai ales femeile aveau nevoie. Este curajoasă, știți poate cum a trecut peste moartea fiicei sale Paula, a făcut mai multe mariaje, s-a emancipat sexual târziu, ba chiar a fost multă vreme socotită, în ipocrita societate catolică din Chile, o incurabilă excentrică. În chestiunea iubirii, Isabel Allende nu lasă nimic nesugerat. Erotismul textelor sale este aproape fizic și, fiind feminin, este și o conjugare a eforturilor depuse de toate simțurile, în special cel olfactiv.
Comit această indiscreție: ea are acea putere extraordinară a marilor scriitori de a te face să crezi că i-ai cunoscut (ceea ce, evident, este imposibil). Citind-o pe Isabel Allende, ai necuviința să crezi că e ca și cum ai fi făcut tu însuți amor cu gândurile ei. Căci: “Din noaptea aceea, Elena l-a privit pe Bernal cu alți ochi. A uitat că-i detestase briantina, scobitorile și aroganța, iar când îl vedea sau îl auzea vorbind își amintea melodiile de la petrecerea improvizată și simțea ceva cald sub piele, o tulburare în suflet, o febră pe care n-o putea pune în cuvinte” (din “Fata perversă”, Povestirile Evei Luna). Trebuie să știți că fata perversă era o adolescentă, iar acel Bernal era iubitul mamei sale. Deocamdată, în acest aspect, atât.
Și: “Într-o pornire caritabilă, femeia l-a îmbrățișat pe la spate, sânii lăsați și triști s-au zdrobit de spinarea lui, degetele pline de inele i-au desfăcut nasturii de la cămașă, în timp ce el încremenise, paralizat de mirare și frică, atunci l-a sărutat pe gât, i-a vârât limba în urechi, șoptind cuvinte rusești, l-a cercetat cu gesturi experte, l-a atins unde nu fusese atins niciodată; el s-a abandonat cu un suspin, a căzut parcă într-un hău fără fund, tremurând de spaimă și de o fericire anticipată, apoi s-a răsucit spre ea, fără să știe cum și de ce, disperat, i-a smuls hainele, s-a repezit ca un animal în călduri, au ajuns pe jos, s-a încurcat în pantaloni, și-a croit drum printre fustele ei, a pătruns-o ca un descreierat și s-a prăbușit imediat cu un strigăt, golindu-se de clăbuci, de parcă i-ar fi plesnit o arteră în măruntaie”. (din “Planul infinit”).
Și, firește, am putea continua așa încă mult și mai ales bine, prozaic, până la deplinul, cuvenitul, orgasm textual.
Citiţi şi
Nu te culca cu el doar din plictiseală!
Jurnal de Arizona: Draga mea Menopauză
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
