Îmi amintesc prima ta privire ațintită asupra mea, prima mea strângere de inimă în fața unuia ca tine. Îngâmfată și prețioasă, credeam că știu cine ești. Am ghicit prea puțin.
Am știut de la început că te voi iubi și că îmi vei intra ca o căpușă pe sub piele și nu-i voi scoate capul, te voi lăsa să te hrănești cu tot sângele meu.
Îmi amintesc primul tău sărut și primul meu orgasm. Primul compliment învelit în ironie și primul gest de tandrețe, prima mea noapte cu ochii pe pereți, îmbătată de gândul că te-am gasit și mahmură la gândul că nicicând nu te voi avea.
Îmi amintesc primul tău gest de nepăsare și primul meu gest de ambiție împachetat în “pleacă”. M-ai lăsat să mă liniștesc, să înțeleg ce mai este în jur și cum o piatră neșlefuită face cât un diamant.
Îmi amintesc primul nostru dans. Mâinile tale, cum mă strângeau, gura ta, cum îmi apăsa buzele și lumea, cum se oprea deși noi eram în mijlocul tuturor, iubiți, nepăsători, invidiați și puși sub semnul întrebării.
Îmi amintesc prima noapte în care ai rămas și prima dimineață în care te-am sorbit la cafea.
Îmi amintesc tot și nu vreau să uit nimic. M-ai supărat de atâtea ori, au facut-o și alții, dar când eram mai disperată și plângeam dintr-un fleac pentru un altul, știam că tot pentru tine plâng și chiar dacă durerea îmi era prea mare, iubirea ta spăla orice altă iubire închipuită. Aduci confort prin certitudine. Până la tine, acum știu, nu am iubit. Ființă înzestrată cu o doză prea mare de egoism și narcisism, mă bucur că am găsit același aluat în tine, același sânge albastru într-o lume gri, care mai mult ne încurcă și ne ține izolați.
Îmi amintesc ochii tăi când te-am trădat prima oară, pulsul meu când m-ai mustrat.
Îmi amintesc prima ta atingere și ultima, care mereu pare cea dintâi.
Mi-e dor de sinceritatea ta aspră ca lâna și lipicioasă ca guma dulce de mestecat. Mi-e dor de mirosul tău simplu de curat și bărbat, de pielea ta prea fină pentru un moșier fără mustăți pieptănate. Mi-e dor de zâmbetul tău șiret ce îți aprinde ochii și îmi aprinde pântecul, dar și sufletul. Mi-e dor de mâinile tale strângând două mânuțe de copilă ce crede că poate trăi fără tine. O naivă, o prostuță…
Guest post by Margareta Voicilă
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.