Așadar, există el, cetățeanul român. El are drept de vot. Repetăm: ”drept de vot”! Nu are obligația de a vota, ci dreptul de vot. Dacă are chef, votează, dacă nu are chef, nu votează. Dacă simte că merită, se simte singur obligat, așa că va merge la urne, iar dacă nu simte că merită (sau simte că nu merită) nu va merge. E chiar atât de simplu. Este pe deplin dreptul lui.
Dacă decide că nu merită să meargă la vot, are motivele lui. Și le spune și altora. Ba chiar, fiindcă are ceva argumente personale, îi poate sfătui și pe alții să îi urmeze pilda. Este, de asemenea, dreptul lui.
Dacă, dimpotrivă, decide că merită să meargă la vot (indiferent de motive) va avea aceleași drepturi. Va merge și, eventual, va sfătui și pe alții să-i urmeze exemplul.
Cetățeanul român care votează este un cetățean care are dreptul, iar NU obligația să voteze fie cu X, fie cu Y, fie cu Z, fie cu… Și are dreptul să creadă că fie X, fie Y, fie Z fie… e cel mai bun. Pe oricare îl alege, are dreptul să-l laude și să-l propună și altora. Este dreptul lui, NU obligația lui. De asemenea, are dreptul de a-i critica pe ceilalți candidați sau opțiunea de a nu vota.
Indiferent dacă cetățeanul român decide să nu meargă la vot sau, dimpotrivă, să meargă la vot pentru a vota fie cu X, fie cu Y, fie cu Z fie cu… el are fix aceleași drepturi cu celălalt cetățean român care crede diferit. NU are mai multe obligații decât acela, dar nici mai multe drepturi.
Fie că decide să meargă ori nu la vot, cetățeanul român nu știe tot! Are acces la și beneficiază de o anumită sumă de informații. El nu are niciodată TOATE informațiile, el are doar informațiile care au ajuns la el.
Așadar cetățeanul va folosi TOATE informațiile care au ajuns la el, dar nu TOATE informațiile posibile. Nici un cetățean român nu are toate informațiile posibile. De asemenea, cetățeanul român va interpreta informațiile pe care le are. O face mai bine sau mai prost, dar nu există normă pe deplin obiectivă pentru a decide care și când gândește mai bine și care mai prost. Pentru asta ar trebui să avem în vedere TOATE informațiile posibile și nu doar un număr limitat de informații, interpretate subiectiv prin filtrul unei sume de convingeri și de așteptări personale.
Cetățeanul român alege ÎNTOTDEAUNA în interesul său și al țării. Fie ca alege să nu voteze sau dacă alege să voteze pe oricare dintre candidați.
Cetățeanul român (oricare ar fi el) crede că știe care este interesul său și al țării, dar nimeni nu poate garanta că știe bine sau prost. Dar știe suficient cât să ia o decizie.
Cetățeanul român are dreptul să NU fie de acord cu opțiunea electorală diferită a altui cetățean român, dar nu are dreptul să NU fie de acord ca alt cetățean român să aibă o opțiune electorală diferită. A nu accepta ca cineva să gândească și să aleagă altfel nu este un drept, ci intoleranță. Nu este dialog, ci insultă.
Singurul adevăr valabil pentru orice cetățean român este acela că pot exista mai multe adevăruri politice, în funcție de informațiile pe care le are fiecare și de interpretările pe care fiecare le dă acestora. La fel, adevărurile politice sunt dependente de nevoile, speranțele și visele fiecărui cetățean român în parte. Acestea TOATE sunt la fel de legitime, indiferent de speranțe și vise, și sunt legitime în baza unui drept care se aplică tuturor. TOATE părerile pot fi greșite sau corecte din perspectiva fiecăruia.
Cele spuse până aici sunt doar truisme. Dar când mediile de socializare dovedesc că bunul simț este îngropat sub injurii, truismele pot fi un bun mijloc de a ne reaminti de bunul simț.
Cam atât!
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
