Îi mulțumesc unei persoane care nu îmi e apropiată, nu face parte din cercul meu de prieteni și pe care cu greu am acceptat-o. Nu am ales eu să fie parte din viața noastră, ci fostul meu soț. Ca mamă și femeie, nu voiam să-i acord atenție, nu aveam răbdare cu ea și din când în când îmi mai scăpa în fața Dariei câte un cuvânt greu, de gelozie și chiar răutate la adresa femeii. Au trecut deja doi ani de când e în viața noastră și m-am mai înțelepțit și eu. Încerc să nu-i mai fiu ostilă, e persoana potrivită pentru el și pentru fiica mea când e cu el. Mai mult, îmi dau seama că are delicatețea și sensibilitatea de a înțelege prin ce trec și am trecut când am decis, împreună cu tatăl Dariei, să ne despărțim pentru binele copilului nostru, acum mai bine de cinci ani.
M-a invitat recent la o cafea și am vorbit mult despre noi, cu dificultate la început, despre el – bărbatul din viața noastră, și despre Daria, fetița noastră de 8 anișori, punând laolaltă experiențele și părerile noastre despre cum relaționăm cu ea.
Dar, deși nu mi-e ușor, vreau să-i mulțumesc că este, că îi dă lui un echilibru și o mulțumire care se revarsă și asupra Dariei – își vede tatăl fericit, are o siguranță emoțională mai mare și fac planuri împreună. Îi mai sunt recunoscătoare pentru că se preocupă de Daria, de ceea ce mănâncă și chiar și cum mănâncă, o ține departe de fast-food-uri și o mai implică și în bucătărie. Își face timp pentru temele copilului și știind-o pe Daria, isteață foc, dar cu deficit de atenție și concentrare, știu că este mereu o probă de răbdare și iscusință. Daria îmi spune că o oblojește când are alergii, o îngrijește când o doare stomăcelul, îi pune șosete ude cu oțet când are febră, o liniștește și o adoarme când se întorc din călătorii cu avionul și o dor îngrozitor urechiușele.
Dar uneori o văd pe Daria că e rece, o dezaprobă și se supără ușor pe ea și pe tatăl ei, și atunci mă întreb dacă nu am influențat-o și eu. Poate de asta m-am hotărât să-i mulțumesc în scris, căci nu mi-e ușor să o fac altfel, și pentru că aș vrea să compensez pentru încercările dificile de început la care am supus-o. Pentru că îmi dau seama ce afectată ar fi Daria de o nouă schimbare în viața tatălui ei. Pentru că apreciez sincer că se implică și își dedică mult timp fără a avea vreo obligație și pentru că are înțelepciunea să lase de la ea pentru armonia relației dintre Daria și tatăl ei. Pentru că îmi dau seama că nici ei nu-i poate fi foarte ușor, că probabil nici ea nu m-a vrut în viața ei, că o relație cu cineva nu înseamnă, în mod normal, un „menage” cu fiica și fosta lui soție. Pentru că de jumătate de an sunt într-o relație cu un tată de băiat și cu fiul lui de 11 ani și văd acum lucrurile altfel.
Pentru că, într-adevăr, recunoștința este terapeutică, mă eliberează și privind lucrurile cu mai multă empatie, mă echilibrează. Mulțumesc!
(Miruna T.)
Text apărut aici. Mulțumim pentru că ni l-ai semnalat, Maya Greeneyes.
Citiţi şi
Fii atent la asta când reamenajezi bucătăria!
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
