“Facebook – ul, o lume reală, până la urmă?
Ce lume senzațională pe facebook – ul ăsta! Atâta patimă, toate tipologiile umane, dezlănțuite sau rezervate, narcisistice sau discrete, câte invective, dar și decență și nedumeriri sincere pe ici-colo, câte certitudini și adevăruri absolute ce nu admit alte variante de adevăr, câtă otravă, cât venin, dar și, mai rar, analize lucide, cu argumente mai solide sau mai fragile, expuse fără emfază sau trufie, câte alte argumente, apoi, pro și contra, dar și negări fără drept de apel, câtă încrâncenare și ignoranță în absența argumentelor, ce deversare de stereotipuri și prejudecăți, câte partizanate și câtă detașare rece sau înțeleaptă, câte împărtășiri ale propriilor experiențe și câte, puține, ale naturilor introvertite, câte probe de solidaritate în spirit de turmă, dar și câte autentice, câtă decență, dar și cât desfrâu verbal eliberator de frustrări sau doar trădând o educație precară, câți copii, motiv de mândrie și de proprie validare, câte pisici și câți căței, de la propriile exemplare până la întâmplări exemplare cu animale, câte fake news-uri până la știri menite să ne limpezească mintea de zgura dezinformării sau a titlurilor de presă umflate ce sfidează realitatea fără vreo remușcare de bun simț, măcar, dacă nu deontologică, câte lamentări cerșind consimțăminte și adepți, fani chiar, unii înflăcărați, gata oricând să aduleze oameni publici, celebri, dar și câți fericiți să-i combată și să-i minimalizeze doar pentru că-s celebri, da’ cine s-or crede ăștia, câte complexe și angoase și, din când în când, câtă generozitate, câte depresii expuse sau duse pe picioare, câtă disperare, dar și câtă speranța, nu mai zic cât umor, vulgar, dar și ingenios, irezistibil, cât cinism, dar și câtă îngăduință sau entuziasm și, rar, câte-o dorință finalizată de a-i ajuta pe alții…
O lume întreagă, facebook-ul ăsta, o lume tot mai plină de ființe vulnerabile, avide de prieteni imaginari, fără obligații, cu vorbe doar, cu vorbe goale sau care contează, care fac diferența, fie ele virtuale, câte forme, multe și diverse, ale limitelor noastre zilnice, pe care ni le pune viața sau pur și simplu condiția de om, de om stingher, speriat, nesigur, singur cu atâția oameni în jurul lui, în lumea reală. Ce e real, ce e virtual, cât real e în virtual și invers… greu de spus.”
Text publicat de Cristina Țopescu pe 26 noiembrie 2018.
Citiţi şi
Voi ați observat cât de greu e pentru unii să suporte fericirea, binele sau succesul altora?
Ieșirea din turmă – încă o pledoarie pentru o viață off-line.
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
