“Dacă civilizaţia ar fi fost lăsată în seama femeilor, am trăi şi acum în colibe de paie.”
“O femeie este, pur şi simplu, dar un bărbat trebuie să devină. Masculinitatea este riscantă şi amăgitoare. Este atinsă prin răzvrătire faţă de femeie şi este confirmată doar de alţi bărbaţi. Masculinitatea constânsă la sensibilitate nu e masculinitate”.
“Tragedia anilor ’60 m-a convins că egalitarismul generaţiei mele a fost o eroare sentimentală. Acum văd ierarhia ca pe o stare de fapt frumoasă şi necesară. Eficienţa eliberează. Egalitarismul încurcă, amână, blochează, amorţeşte.”
“Mă deranjează provincialismul şi amoralitatea comunităţii homosexuale şi, ca lesbiană, mi-e silă să văd cum mişcările care luptă pentru drepturile homosexualilor sunt erodate de incapacitatea laşă a multor bărbaţi homosexuali de a se auto-analiza”.
“Istoria demonstrează că homosexualitatea masculină, care înfloreşte odată cu urbanizarea, la fel ca prostituţia, şi devine în aceeaşi măsură de previzibilă şi ritualică, tinde întotdeauna spre decadenţă”.
“Homosexualitatea nu e normală. Dimpotrivă, este o provocare faţă de normă. Natura există, indiferent dacă academicienilor le place sau nu. Şi, în natură, procrearea este singura regulă de nestrămutat. Asta e norma. Corpul nostru a fost creat, sexual vorbind, pentru reproducere. Nimeni nu se naşte homosexual. Ideea e ridicolă. Homosexualitatea este o adaptare, nu o trăsătură înnăscută”.
“Am scris de multe ori despre teoria mea legată de homosexualitate ca adaptare şi de sedimentarea sa prin puterea obiceiului. Activismul homosexual, folosind termeni ca “opresiune” sau “bigotism” şi bazându-se pe încurajările lumii ştiinţifice şi academice postmoderne, vrea să nege că există o normă heterosexuală”.
“Fiecare bărbat trebuie să îşi definească identitatea prin opoziţie faţă de mama lui. Dacă nu o face, se lasă atras de ea şi este acaparat”.
“Cu cât mai mult luptă o femeie pentru identitate şi autonomie, cu atât mai dură va fi lupta ei împotriva naturii şi mai ales împotriva legilor nesupuse ale corpului ei. Şi, cu atât mai mult, natura o va pedepsi: Nu îndrăzni să fii liberă! Pentru că trupul tău nu îţi aparţine!”
“Televiziunea e de fapt mai aproape de realitate decât orice carte. Nebunia de la televizor este nebunia vieţii umane”.
“Băieţii sunt mânaţi de schimbările hormonale să umble, în adolescenţă, în “haite”. Pentru că au la dispoziţie doar o perioadă scurtă de libertate între controlul exercitat de mamă şi cel exercitat de nevastă”.
“Bărbaţii ştiu că sunt exilaţi sexual. Umblă pe pământ în căutare de satisfacţie, dorind şi detestând, veşnic nemulţumiţi. Iar femeile n-au nimic de invidiat în acest parcurs al suferinţei”.
“Jos cu stereotipurile! strigă feminismul. Dar stereotipurile sunt esenţa uimitoare a civilizaţiei vestice, vehiculele asaltului artistic contra naturii. Iar acolo unde există imaginaţie, există şi mituri.”
Ei, aş! Sunt prea bătrân să ştiu ce înseamnă de fapt stereotipul, dar aud că este folosit în discursul oamenilor inteligenţi, care resping prin intermediul lui toate argumentele. Desigur că, în principiu, stereotipurile sunt bune. Prejudecata poate ascunde o înţelepciune ancestrală, dar sunt academicieni care urăsc, tot din principiu, înţelepciunea ancestrală. Într-adevăr, ea poate fi greşită, dar e un semn de decadenţă să consideri că are un statut de opţiune implicită.
Camille Paglia este profesor la Universitatea de Artă din Philadelphia, care se declară împotriva feminismului american şi abordează în cărţile sale şi în discursuri teme controversate, de la homosexualitate până la consum de droguri sau avort.
Citiţi şi
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
Andropauza (menopauza masculină)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
