Poate că nu toată lumea a auzit de scriitorul american Charles Bukowski (1920-1994), însă cel puţin o dată am văzut cu toţii un citat din acesta pe Facebook, orbeşte sharuit de unii dintre prietenii din listă. Cu o operă vag cunoscută printre profanii lecturii, romancierul născut în Germania stârneşte controverse printre cei care i-au analizat atent scrierile.
Una dintre aceste persoane este Ceri Radford, jurnalist The Independent, care a realizat un preview în notă critică nou-lansatei cărţi On Drinking, care conţine o culegere de poveşti din timpul vieţii lui Bukowski.
Charles Bukowski în San Pedro (1981)
Sursa foto: independent.co.uk
“Cu o copertă drăguţă, care pare să facă din alcoolism un cadou de Ziua Tatălui, cartea abundă în poeme, scrisori şi extrase din romane, care au ca element comun pasiunea legendară pentru pahar a lui Bukowski”, îşi începe editorialista articolul.
Aceasta continuă: “Dacă există cineva care ar putea să reprezinte definiţia euforiei ameţite, a mizeriei şi a lipsei de demnitate cauzată de alcoolism, acela este Bukowski. Născut în 1920, el a avut job-uri fără perspectivă şi a colindat barurile în timp ce scria pentru publicaţii mărunte, ceea ce i-a determinat pe cei de la revista TIME să-l numească ‘laureat al vieţii sub-umane’. A pretins permanent că urăşte scriitori, dar a emanant în acelaşi timp pretenţii literare în stilul său scabros.
Într-adevăr, a evitat clişeele despre conexiunea mistică dintre creativitate şi intoxicarea cu alcool. Într-o scrisoare din 1965 expediată prietenului Douglas Blazek, acesta spunea: ‘Băutura este o formă temporară de suicid, în timpul căreia îmi este permis să mă omor şi să revin la viaţă din nou. Băutura este ca un liant care îmi ţine mâinile, picioarele, capul şi restul corpului. Scrisul reprezintă doar o foaie de hârtie. Sunt ceva care se plimbă primprejur şi priveşte pe fereastră’.
De fapt, era o formă permanentă de suicid. Lui Bukowski pare să-i fi făcut cu adevărat plăcere să descrie hemoragia internă produsă de consumul de alcool, care aproape l-a răpus în 1955, pe podeaua unui spital pentru săraci. On Drinking poate părea o carte cinstită şi care spune lucrurilor pe nume, dar ar trebui să ezităm înainte de a privi totul ca pe o mărturisire onestă a alcoolismului”.
Citiţi şi Dă-mi o femeie vie în seara asta
“Cel mai frapant lucru la On Drinking este felul în care Bukowski povesteşte cum a reuşit să se ridice de fiecare dată după ce a fost doborât. Despre cum câştiga mereu în bătăi, la cai, la jocuri de noroc sau în faţa femeilor. Despre cum, în ciuda tuturor disfuncţionalităţilor, nu ai niciun moment senzaţia că acesta era un om care pierduse controlul”.
[…]
“Dacă Bukowski ar mai fi trăit, probabil că ar fi avut ceva de spus şi despre conceptul de masculinitate toxică. Este imposibil ca în 2019 să nu fii izbit de îngustimea de macho man pe care şi-a bazat creaţia. Dacă nu agita pumnul în aer, atunci recurgea la ameninţări cu violul. […] Unul dintre motivele mai des întâlnite decât alcoolismul în cartea On Drinking este sexismul. Femeia nu este văzută ca un om, ci reprezintă doar părţi anatomice sau este încadrată în stereotipul care s-ar război cu o altă femeie pentru bărbaţi”.
[…]
“Dar ce are misoginismul de-a face cu alcoolismul? În primul rând este vorba despre faptul că alcoolul acţionează ca un dezinhibitor asupra creierului, iar dacă este cineva care avea nevoie de aşa ceva pentru a da frâu gândirii mai degrabă decât să facă drumul invers, acela este bărbatul cu sângele învolburat din era Mad Men”.
“Sunt multe aspecte de care ne putem bucura în opera lui Bukowski, cum ar fi lirismul poeziilor sau iconoclastia încrezătoare din proza sa. Însă această colecţie de amintiri riscă să transforme într-un fetiş retro un material neplăcut. […] Deşi Bukowski a trăit până la 73 de ani, mulţi alţi scriitori nu au avut norocul lui. Patru din cei şase americani care au câştigat Premiul Nobel pentru Literatură erau alcoolici, în timp ce jumătate dintre scriitorii americani cu aceleaşi probleme s-au sinucis. Cu atâtea lucruri rămase nespuse şi cu atât de multe momente de sexism, On Drinking lasă un gust amar”.
Citiţi şi
A venit la ușa mea într-o noapte, ud, slăbănog, bătut și îngrozit, un motan alb, slab, fără coadă
