Cea mai sinceră iubire pe care am cunoscut-o vreodată, fără condiții, fără explicații, e cea a copilului meu. Pot să fiu pe tocuri sau să merg desculță, pot să am părul aranjat sau prins de trei zile într-un coc în vârful capului, pot să port un tricou cu urme de acuarele pe el, de la orele noastre de pictură, sau o bluză elegantă, și mă iubește oricum. Fix așa cum sunt. Cu toate calitățile și defectele pe care le port cu mine zi de zi, cu toate greșelile mele și cu toate lucrurile pe care le fac bine, chiar dacă uneori nu-mi iese mâncarea și-i dau cereale cu lapte pentru că nu mai e timp să gătesc altceva.
Mă vede așa cum sunt și pentru ea sunt de ajuns. Îmi spune că mă iubește și își pune brațele mici în jurul gâtului meu, își lipește obrazul catifelat, cu miros de iubire, de inocență și de biscuiți de obrazul meu, spălat uneori de lacrimi, alteori cu un colț de zâmbet atârnat de el. În momentele alea nimic și nimeni nu mai există în jurul nostru. Suntem numai noi și iubirea și liniștea interioară pe care le simțim.
Așa e iubirea copiilor, sinceră. Nu ne iubesc mai mult sau mai puțin dacă mâncăm sau nu tot din farfurie, dacă ne văd plângând sau ne aud râzând prea tare, dacă purtăm haine care nu se asortează deloc, dar nouă ne plac oricum, dacă greșim deși tot ce ne dorim e să facem totul bine.
În multe moduri, simt și știu că iubirea copilului m-a salvat, m-a învățat multe, m-a schimbat, mi-a adus liniște, m-a vindecat, mă bucură, mă emoționează, mă inspiră, mă face să zâmbesc sau să lăcrimez de bucurie. Mi-a arătat cum sunt eu de fapt, cu toate ale mele, bune sau mai puțin bune. M-a făcut să înțeleg că pot fi iubită fix așa cum sunt. Sunt de ajuns. Sunt ce trebuie. Sunt om și e în regulă să nu pot tot, să nu pot orice, să nu știu mereu, să greșesc, să mai și plâng, să am o zi proastă. Toate lucrurile astea nu mă fac mai puțin bună de iubit.
Sunt atât de mici copiii și, totuși, atât de mari prin iubirea lor, prin tot ce putem învăța de la ei dacă suntem un pic atenți, dacă ne dăm voie să ne așezăm în genunchi lângă ei, să fim la nivelul lor, dar nu numai fizic. Putem învăța multe împreună.
Citiți și Desculță pe ulița copilăriei
Și tu poți scrie pe Catchy!🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
