Povestea fiecăreia dintre noi începe cu un parfum. Poate fi doar vanilia din prăjiturile copilăriei ori levănţica de sub perna adolescenţei, poate fi sarea şi iodul unei plaje sau căpşunile unei vacanţe la ţară. De cele mai multe ori, însă, e parfumul mamei sau al bunicii, parfumul care începe să depene povestea noastră de femei, între alte femei, de la care învăţăm fragilitatea şi frumuseţea.
Pentru mine, a început cu “Cabochard“ de la Gres. Bunica îl ţinea în dulapul cu lenjerie şi îşi parfuma cu el batistele. Alături, stateau cutia cu pudra Caron şi rujul cel roşu şi mat. În zilele speciale, de sărbătoare, fratele meu mai mic se ridica pe vârfuri şi cerea să fie şi el tamponat, pe lângă urechi, cu parfum “Toboşar” – cucoanele casei se prăpădeau de râs şi îi făceau plăcerea. Acum, “Cabochard“ mi se pare leşinător de dulce, atunci, era… bunica. Madame Alix Gres, femeie complicată şi irezistibilă, susţinea că îi aminteşte de o plimbare pe o plajă pustie din India: aerul curat al dimineţii, căldura santalului şi a florilor exotice. Cu panglica lui de catifea cenuşie, “Cabochard“ e, de fapt, un parfum la fel de persistent şi încăpăţânat precum numele lui. Aşa era şi bunica.
“La femme est un ile. Fidji est son parfum“ – ati ghicit, desigur, ce urmează. Mama primise cadou – de la o cunoştinţă ce avea o parfumerie mare la Paris – o enormă sticlă de “Fidji“, care trona pe măsuţa ei de toaletă, printre cutiuţe cu rimel (da, rimelul venea pe atunci în cutiuţe dotate cu o perie mititică) şi sticluţe cu tuş (se purtau ochii cu cozi spectaculoase). Dintr-o călătorie la Budapesta, aceeaşi mamă îmi adusese o păpuşă cu păr natural – lung, bogat şi roşu. O chema Rozalinda şi nu era pe lume plăcere mai mare decât să pieptăn şi să coafez păpuşa asta. După o astfel de şedinţă de înfrumuseţare, i-am turnat pe cap jumătate din flaconul de “Fidji“. Isprava mea a fost adulmecată aproape instantaneu, dar ce folos… era prea târziu. Biata Rozalinda a fost exilată în cufărul din pod, acolo unde am regăsit-o după ani de zile, culcată între gulere de blană. Părul îi mirosea încă, inconfundabil, a “Fidji“ – lămâie, bergamotă, trandafir, iasomie, violetă şi ylang ylang, toate culcate pe o bază elegantă de mosc, ambră, santal şi patchouli. Mirosul mamei, pe care îl regăsesc încă în fularele ei Hermès.
Aveam 15 ani când am primit propriul meu parfum – eram domnişoară de liceu. “Charlie Blue“ de la Revlon era parfumul şi ingrată era vârsta. Cutia bleu, ca de velours, stătea pe etajera din baie. Ca să îmi maschez timiditatea, exageram cu parfumul – asta până când mama mi-a explicat cum se pulverizează norul înmiresmat în aer şi cum trebuie să păşeşti în el, spre a te lăsa învăluită delicat, din cap şi până în picioare, în secretele lui. Era vremea culorilor tari, a lacrimilor multe şi degrabă trecătoare. Plângi prea mult, îmi spunea mama, iar când vei avea cel mai tare nevoie de lacrimi, nu vei mai avea destule. Avea dreptate.
“Vent Vert“ al lui Balmain – atunci când l-am descoperit, timiditatea se ascunsese deja sub o îndrăzneală cochetă. Ştiam că arăt bine, că sunt proaspătă, vie şi că pot râde cât vreau de tare. The golden years. Pantofii mei erau fuchsia, sub talia subţire purtam o curea cu ţinte, iar în ureche – un singur cercel, imens. Lumea se învârtea în jurul meu, iar eu miroseam a lămâie verde, floare de portocal, a piersică şi busuioc.
A urmat “Anais Anais“ de la Cacharel. Mă îndulcisem, mă pârguisem – eram gata de cules. Şi am fost aleasă şi culeasă. Sticla, alb, cu flori pastel, se uita la mine, iar eu mă uitam în oglindă şi nu mai vedeam eu, vedeam noi. Liliac, citrice şi ylang ylang – aşa miroase o nuntă pentru mine.
Despre “Poison“ by Christian Dior se spune că e un parfum pentru ocazii speciale. Un parfum pe care e suficient să îl aşezi uşor, pe pulsul încheieturilor. O otravă dulce, picurând îndelung dulceaţa strugurelui şi a fructelor de pădure. Odată cu el, am primit un fiu şi am pierdut un tată. Un an atât de dulce şi totusi atât de otrăvitor, încheiat cu revoluţii de tot felul.
Un puseu de aventură, o construcţie de metal şi sticlă – asemenea revelaţiilor pe care le ai atunci când îţi schimbi, brusc, viaţa: “Envy“ de la Gucci. Ingrediente inedite, de o prospeţime intensă: flori de viţă-de-vie şi claritatea descoperirii de sine. O senzaţie imediată, de îngheţ al pielii – excitaţie de moment, după care ştii că va urma calmul aşezării în noi tipare: iris, lemn preţios şi mosc.
Maturitatea: o sticlă verde, înaltă şi grea, închisă în eleganta cutie galbenă. “Les Colognes Eau de Pamplemousse Rose“ al lui Hermès. Am descoperit colonia asta ca pe o urmare logica a lui “Eau D’Orange Verte“. E singurul parfum pe care refuz să îl iau cu mine în călătoriile cu avionul – mi-e prea drag, nu îl pot purta în poşetă şi nu îmi vine să îl abandonez în geamantane fragile. E parfumul dimineţilor în care mintea trebuie să îmi fie limpede şi organizată, e parfumul autorităţii materne şi al femeii sofisticate – asta e imaginea spre care aspir, când îl inspir. Fiul meu îl vede pe masa mea de toaletă – sper să şi-l amintească peste ani şi să spună, la rândul lui: miroase a mama.
Lângă el, pe aceeaşi masă de toaletă, sta “Eau des Jardins“ de la Clarins. Sunt tot eu, altfel. Dimineţi în grădină, prăjituri însiropate cu lămâie, cuvinte paşnice aşternute pe hârtie: liste de cumpărături, reţete de dulceaţă, amintiri.
O boare uşoară de “Vent Vert“, negrul şi auriul lui “Poison“, poate şi o petală din “Anais Anais“. Etajerele vieţii mele, cu şirul lor de parfumuri – note acute şi luminoase, note joase şi profunde. Înaintea mea, drumul de cărămidă galbenă, pe care călătoresc spre un vrăjitor din Oz care să-mi spună care este următorul meu parfum.
Pe Smaranda o găsiți și aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Idei de cadouri pentru femeile care apreciază rafinamentul
Pentru toate femeile care se apropie de 50 de ani
De ce și-ar face cineva implant de păr – convingeri, pe bune!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
