Dintre toate nevoile omului, cea mai mistuitoare e aceea de a fi iubit. Da, de mic copil cauţi braţele mamei să te aline. Ţin minte cum îmi cuprindea mama obrajii şi mă pupa pe frunte zicându-mi ”Lumi”, şi ţin minte cum tata zumzăia pe lângă mine când aveam febră şi frisoane spunându-mi ”Tim”, şi cum bunica îmi punea mâncarea dinainte strigându-mă ”Lucuţă”.
Pe la 18 ani credeam că ştiu cum stă treaba cu lumea, cu iubirea şi cu fericirile. Acuma ştiu că nu ştiam nimic.
Uneori, dragostea e o hoaţă penală. Vine, pâş-pâş, se cuibăreşte printre atrii şi are rădăcină pivotantă. Mare grijă cu ea, asta umblă cu ocaua mică de cele mai multe ori. Rar, foarte rar au fost semnalate cazuri de corectitudine la cântar. Alea sunt excepţii care confirmă regula.
Alteori, dragostea e specialistă în implozii. Nu poate ieşi să fie împărtăşită şi crapă în tine spărgându-ţi timpanele, făcându-le flenduri.
Fetele credule, dulci, cred în dragostea până la moarte. Până la moartea cui, nu se ştie. Ele se gătesc pe înserat, îşi pun flori de muşeţel în păr, o gutuie la fereastră şi aşteaptă să le coacă Luna. Luna face ce poate mai bine, inclusiv oglindire în lac, dar şugubăţul de Luceafăr… ah, şugubăţul de Luceafăr le fură fetelor gutuia şi o mănâncă dintr-o suflare. Spre dimineaţă îşi face şi un ceai de muşeţel şi-l bea fierbinte şi pe îndelete.
De exemplu, dragostea mea a fost o picătură chinezească. Am căpătat-o acum 21 de ani. Asta aud întruna: pic, pic, pic, pic, pic. Din creştetul capului şi-a făcut albie în jos şiroind pe piciorul drept. Da, este posibil ca o picătură să-şi facă albie. E una pe secundă, 60 pe minut, 3600 de picături pe oră. La picioarele mele e un ocean, de nu m-aş îneca. La naiba, nici să înot n-am învăţat în anii ăştia. Cum să înoţi când ai o albie pe tine? Ţine-te bine, nu te mişca!
Unii, mai norocoşi, când întâlnesc dragoste, înfloresc. Le ies fluturi din stomac şi scântei pe ochi. Alţii se fac scrum, ei au întâlnit dragostea arzătoare. Se chircesc la pământ că-i arde prea tare flacăra. Degeaba se chircesc, focul e în ei şi ard mocnit, fără fum doar cu miros de zahăr ars.
Despre dragostea-cârcel aţi auzit?
Pe Luminiţa o găsiţi întreagă aici.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Ziua în care am divorțat de mama
Să-ți iubești destinul, chiar și când îți pare un dezastru
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.