W. Eugene Smith (30 decembrie 1918 – 15 octombrie 1978) a fost un fotojurnalist american descris ca “posibil singurul cel mai important fotograf american în dezvoltarea editorialului de tip eseu fotografic. Adevărat, minunat gen, pentru că poveștile spuse cu ajutorul fotografiilor sunt, poate, cele mai frumoase povești.
Smith a lucrat de timpuriu pentru revista LIFE (din 1939). În septembrie 1943, a devenit corespondent de război pentru Ziff-Davis Publishing, dar a continuat să trimită fotografii și revistei Life.
Smith a făcut fotografii în prima linie în teatrul Pacificului din cel de-al Doilea Război Mondial, a fost alături de forțele americane în timpul ofensivei lor împotriva Japoniei, a fotografiat pușcăriașii marini americani și prizonierii de război japonezi la Saipan, Guam, Iwo Jima și Okinawa. Martor al brutalității conflictului, a spus: „Nu poți crește o națiune să ucidă fără ca asta să nu îi afecteze mintea… Acesta este motivul pentru care acopăr războiul, pentru că vreau ca fotografiile mele să transmită un mesaj împotriva lăcomiei, prostiei și intoleranțelor care provoacă aceste războaie și zdrobirea atâtor trupuri”.
Fotografiile lui Smith din 1943 până în 1945 arată dezvoltarea lui rapidă de la talent la geniu. În 1945, Smith a fost grav rănit de focul unei mortiere în timp ce fotografia Bătălia de la Okinawa.
În 1946, a făcut prima fotografie de când fusese rănit: o fotografie cu doi dintre copiii săi, Juanita și Patrick, plimbându-se în grădina casei sale din Croton on Hudson, New York, pe care a intitulat-o “The Walk to Paradise Garden” (Plimbarea prin grădina paradisului).
„În timp ce îmi urmăream copiii prin tufișuri și apoi până la un grup de copaci înalți – cât erau de bucuroși la fiecare mică descoperire! – și pe măsură ce îi observam, am știut brusc că, în ciuda tuturor războaielor și a tuturor înfrângerilor, îmi doream, în această zi și în acest moment precis, să intonez un sonet dedicat vieții și curajului de a continua să trăiesc.”
Se spune că această fotografie ar fi fost refuzată de „LIFE” pentru că personajele erau cu spatele la obiectiv.
Fotografia a devenit faimoasă nouă ani mai târziu, când un alt fotograf celebru – Edward Steichen – a folosit-o ca una dintre imaginile cheie în expoziția The Family of Man, pe care a curatoriat-o în 1955.
Noi oprim aici, am vrut să vă spunem doar povestea unei fotografii tare frumoase, care mie îmi amintește de Lizuca și Patrocle din Dumbrava minunată, dar voi puteți merge mai departe și vedea fotografii ale acestui talentat fotojurnalist. 🙂
Citiţi şi
Noul Volkswagen Golf – Bestseller-ul se întoarce!
Zece (propuneri de) filme pentru luna decembrie
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
