– Aşa urât numai în ochii morţii să te mai uiţi, la mine, niciodată! i-a strigat ea cu o forţă de nebănuit în trupul firav şi fricos. Însă îi ajunsese cuţitul la os şi n-o mai interesa nimic. De data asta, nu mai cântărise îndelung replica, nu mai despicase firul în patru şi nu mai analizase în gând posibilele repercusiuni ale vorbelor sale, aşa cum făcea mereu… De data asta izbucnise cu toată otrava adunată picătură cu picătură în suflet în anii de când se măritase cu el.
O femeie nu ar trebui niciodată să se teamă de bărbatul iubit. Ea ştia asta, însă el nu. Sau, tocmai că ştia, dar nu-l interesa. De aceea, doar marşa uşor, aproape subtil, pe slăbiciunile şi rănile ei încă neînchise, profitând mârşav de ele şi ţinând-o prizoniera propriilor demoni. Îi convenea. Treaba era „făcută”, el doar nu trebuia să-i permită să se vindece. Ce făcea el cu o femei înfrântă, însă, nu se ştie. La ce îi folosea lui o femeie dărâmată, bolnavă, goală…? Poate doar să-i hrănească nevoia sa de dominaţie, de control, de supremaţie. Aşa se simţea el bărbat, când soţia sa tremura imperceptibil în faţa lui. Pe de o parte, nu dădea doi bani pe ea, aşa, slabă cum era, pe de alta, nici nu ar fi vrut să-i ţină piept, căci ar fi însemnat să-şi câştige independenţa, stima de sine şi asta, indubitabil, i-ar fi deschis ochii asupra vieţii ei mizerabile. Şi probabil că raportul de forţe s-ar fi schimbat complet. Căci el avea puterea asupra ei numai pentru că ea îi permitea asta. Şi, deşi ea era conştientă de acest joc nevăzut de energii, continua să îi permită să se desfăşoare, să-i macine nervii şi să-i scurteze viaţa.
Însă acum, cu această replică izvorâtă din cele mai intime gânduri, fără a mai putea fi vămuită de conştientul ei umilit, relaţia lor îşi pierduse echilibrul indiferent. Nu ar fi crezut că e nevoie doar de câteva cuvinte pentru a-şi recuceri libertatea de spirit, demnitatea şi respectul de sine. Câtve cuvinte în spatele cărora, rapid, se dărâma şi se construia un om.
Rămăseseră amândoi uimiţi de curajul ei, de duritatea şi sinceritatea profundă a replicii. Reacţia lui? Nu interesează. Important este că ea a trăit o revelaţie ameţitoare. Important este că ea a putut să se salveze de pe marginea prăpastiei. Important este că, la fel ca ea, şi alte femei o pot face, în clipa cea mai neaşteptată, într-un fel cât se poate de simplu, de neobişnuit sau de dur…
Guest post by Amalia S.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
