Plan de vacanţă: pun ceasul la 05.00, alerg pe plajă pentru tonus muscular şi figura perfectă, bronz impecabil, mi-am luat outfit roz fosforescent – din nou la modă – ca pe vremea când dansam disco… Scriu cartea care mă aşteaptă de doi ani. E despre naştere naturală. Am o misiune. Fac spitalul. În sfârşit i-a venit vremea. Scriu din pat, cu laptop-ul pe genunchi, privelişte de pe faleză, geamul larg deschis, miros briza marii. Mi-am luat casă la mare, adică am mutat rulota la Corbu. Faină viaţă… să-ţi fie marea muză. O iubesc!
Realitatea: Trezirea pe la 6, când mă scoate nevoia fiziologică din pat, tiptil să nu mă audă copiii. Mă spăl pe dinţi, privind de după nişte gratii de lemn marea, mă uit după delfini. Pescarii deja s-au întors, se simte mirosul pânzelor întinse peste tufele din golf. Încă o zi minunată în camping la Marea noastră. Am vreo două ore până se trezesc talibanii mei şi au nevoie de mine. Nu pot să mai spun că mă duc la alergat, că nu mă crede nimeni. De fapt mă duc să mă plimb.
E linişte, adulmec marea, zâmbesc pentru că aş putea să mă duc în şlapi, dar mno… poate azi alerg. Iau rola de saci, telefonul şi mănuşa albă. Sunt în misiune.
Sunt femeia anului 2016 şi strâng gunoaie. Este noul meu hobby. Nu am multe hobby-uri în viaţă, dar acesta le-a întrecut pe toate celelalte. O fac de vreo lună şi jumătate, mai ales după weekend, ca să nu mă frustrez prea tare cu prea multe. Lucrez în ture: dimineaţa strâng, seară livrez.
Lumea deja mă salută respectuos, pare că lucrez pentru vreo organizaţie. Cei de la Apele Române şi Rezervaţia Naturală a Deltei Dunării mi-au strâns mâna, cea fără mănuşă, într-o sâmbătă, când veneau să amendeze turiştii cu corturi şi maşini pe plajă. A fost un “mulţumim” sincer care s-a lăsat fără amendă ? şi cu o promisiune că vor trimite o maşină după cele opt pungi albastre de astăzi, înşiruite pe urmele de maşini în nisip… poate poate le-o lua cineva până la singură tonetă de gunoi care e prea departe.
Revenind la alergat. Nu mai alerg, ci doar mă aplec după dopuri de plastic, foarte multe dopuri de plastic colorate, pungi, tuburi, pet-uri care-mi deranjează ochiul. Şi timp de două ore cât strâng, mă gândesc la plastic, de unde vine, ce fac cu el, unde-l arunc şi la ce ajută că-l strâng… pentru că tot 150 de milioane de ani îi trebuie să se degradeze…
Am ajuns să îmi fac griji pentru plastic, prea mult plastic, peşti care mor intoxicaţi cu pungi care nu se digeră… Şi îmi fac griji şi pentru silueta mea… dar asta se rezolva cu gunoaiele de pe plajă.
Strâng tone de like-uri cu transmisiile mele live de pe plajă. Lumea mă crede responsabilă şi ecologistă. Şi m-am tot gândit: oare am nevoie de recunoaştere sau de o lecţie despre consumerism? Dar, cu toate întrebările acestea existenţiale, am reuşit să mă consider victorioasă după fiecare sac de gunoi strâns şi livrat la container. Şi faptul că m-a apucat pe mine nebuneală cu strânsul i-a determinat, se pare, pe cei din zonă, pentru că nu ştiu dacă s-a ocupat Primăria sau cei de la Rezervaţie, să înfiinţeze o barieră de trecere. Şi eu sunt fericită maxim. Că datorită acestei bariere s-au împuţinat gunoaiele pe plajă. Şi asta este o mare victorie!
Şi m-am hotărât. Gata… ştiu! De fapt, o fac pentru mine. Sunt egoistă, perfecţionistă şi am luna în fecioară…de acolo “uşoară” obsesie pentru curăţenie. Dar… obsesia mea poate schimba plaja şi oamenii. Acelora care vor merge de acum încolo la plajă cu pungă de gunoi le mulţumesc anticipat prin acest articol. Pentru că mi-am dat seama că fiecare singur om contează, cu tot cu nebunia lui.
Eşti pregătit/ă pentru “nebuneala” ta care va schimbă lumea? 🙂
Pe Ditta o găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! ?
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro
Citiţi şi
Decât fericită la Costinești, mai bine în depresie la Monaco
Pentru toate femeile de 60+, pardon, pentru toate femeile :)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
