În timp ce scot tava din cuptor, îi torn un pahar de rosé și o privesc cu ochii mari. Chipul senin și timid al Paulei era acum împovărat, dar, mai ales, chinuit de nervi și riduri. Se încrunta continuu, iar eu, neştiind de unde să încep, o întreb despre vin.
– Este cel pe care îl savuram noi, în serile de vară, pe la terase. Îți place?
– La naiba cu el!!, țipă aprig.
– Am zis că merge cu peștele pe care l-am pregătit pentru tine, schițez un zâmbet, surprinsă de răspunsul ei incisiv.
– Femeie, să-mi fie cu iertare! Vinul este bun, este delicios, ca întotdeauna, deși îi cam uitasem gustul… dar eu mă refeream la Mihai! Este un dobitoc, ahtiat după maică-sa!
Din „zânul cel mai zân”, Mihai al ei se transformase acum într-un demon sau ceva similar, căci privirea și gura ei, concomitent, scuipau flăcări…
– Dar, Paula…
– Duminical își face program la maică-sa și doar știi cât şi cum lucrez, iar când prind câte un liber, el, dobitocul, în loc să îşi facă program cu mine, să mă scoată cu o rolă, la un covrig sau, naibii, la un shot de B52, el se duce la maică-sa! Ba că nu știu ce a pățit câinele, ba că taică-su, ba că soră-sa aia mică, ba, chipurile, să aducă de-ale gurii!
– Păi, și asta nu e bine, draga mea? zic eu, vrând s-o îndulcesc nițel… Eu mi-aş dori să am așa o soacră cum ai tu, să-mi pună totul la pachet, cum primești tu, la caserole…
– Naiba s-o ia și pe ea! Că mereu comentează despre albul cămășilor lui Mihăiță al ei, că n-ar fi suficient de alb, că burta lui nu ar fi burtă de la stat și de la nemișcat, nesport, ne, ne şi iarăşi ne, ci „e bine așa, cu-n pic de burtică, asta înseamnă că e ținut bine”… Să îi ia naibaaa! Pe amândoi să-i ia, că nu mai suport!!
– Dar tu cu el ai discutat despre toate aceste lucruri ce te nemulțumesc? Pari destul de înverșunată…
– Știi de când tot discut?!? De 14 luni! PAI-SPRE-ZE-CE!, îmi repetă silabisind. Un an și două luni adică! Și încă vreo 4 zile! De atâta vreme tot discutăm și el tot promite că va face ceva să schimbe lucrurile, lua-l-ar naiba să-l ia!
– Un an și ceva nu e puțin timp… îi completez doar de dragul conversației și cu intenția de a-mi ascunde șocul pe care îl trăiesc în urma dezvăluirilor ei, cu privire la cuplul-model din cercul nostru de prieteni.
– Mi-am jurat ca-n ziua-n care voi mai mânca singură prânzul de duminică, să fiu singură la propriu! Nu singură în doi…
– Paula, draga mea, nu știu dacă ce-mi povestești este chiar atât de grav… adică știi și tu bine că sunt bărbați care…
Nu termin fraza, c-o și aud:
– Femeie, ăsta merge la maică-sa duminical de PAISPREZECE luni, stă câte cel puțin o jumate de zi acolo, și pe mine nu m-a f*tut de tot atâta vreme!
– Să-l ia naiba, Paula!! SĂ ÎL IA NAIBA!!
Pe Ștefania o găsiți întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Femeile mature vs femeile imature
Bijuteriile pentru bărbați – între tradiție, simbolism și stil personal
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
