Aprige discuţii (acum, în prag de alegeri prezidenţiale, hihi) despre relaţia dintre femei şi bărbaţi. Abordată etern şi mercantilizat ca pe o legătură între două specii diferite. Ca să am secundele mele de aur, îmi place să cred că am pus lumea pe gânduri cu „Zilele amanţilor”…
Revenind la „lupta dintre specii”, unde ar mai fi farmecul, dragilor Eve şi dragi Adami, dacă lucrurile ar merge strună? Sunteţi siguri că nu ne-am plictisi? Nu tocmai rutina într-o căsnicie duce la amantlâc? De ce să-şi lase familia pentru mine un om însurat şi pe care îl iubesc? Aş fi putut fi oricând eu nevasta înşelată şi rămasă părăsită cu copiii atârnând de poale şi blestemând amanta care mi l-a luat, curva dracului.
S-a ajuns la clasificări ale speciei, care sunt mai buni sau mai bune, măritatele ori însuraţii? Ăia liberi sau diponibilele care îşi scrijelesc pe frunte cu litere stacojii „Ia-mă şi fă ce vrei cu mine!”? Am văzut chiar şi o abordare politică, în funcţie de cum te scoli sau ţi se scoală, scuzaţi, dimineaţa la cearşaf. Caracterul unui om nu ţine de statutul marital, aşa cum nu are legătură cu cel social. Poţi fi iubită de un om, fie însurat sau celibatar convins. Iar când de bunăvoie te bagi într-un adulter, atunci ştii că nu trebuie să-ţi planifici nimic la altar. Întrebaţi bărbaţii care sunt cele mai frumoase amintiri erotice? Din trei, una va fi cu siguranţă aventura cu o femeie măritată. Dar femeia întrebată la fel ce va răspunde? Că şi-a mâncat tinereţea cu un porc însurat, care a dus-o cu vorba că o va lua de nevastă, iar ea l-a aşteptat (!) până la vârsta la care a obosit să îl mai bată la cap să-şi lase familia, nesimţitul naibii. Sunt sigură că un procent mare dintre voi aştepta acest răspuns. Însă vă voi dezamăgi. Multe femei evocă şi ele cu mare plăcere relaţiile cu bărbaţi însuraţi: nevoia de adrenalină, îmbrăţisările fierbinţi şi pe furiş, riscul le încarcă bateriile pentru o nouă săptămână. În care vor merge la serviciu luminoase, curajoase, îşi vor înfrunta soţii acasă, vor avea mai multă răbdare cu copiii lor şi mai multă grijă de ele. Căci după ce apar copiii, cât chef şi timp mai ai să te uiţi în oglindă şi să zăboveşti printre umeraşe în magazine? Ai, nimeni nu spune acum că femeile măritate şi mame sunt îngălate. Dar cică eşti mai motivată când eşti infidelă. Ştiu că mi se va ura acum să ard în flăcările iadului, dar nu vă pripiţi, pînă nu terminaţi de citit.
Nu-mi săriţi în cap, nu fac apologia adulterului. Spun numai că multe mesaje pe care le primesc după apariţia cărţii „Zilele amanţilor” conţin poveşti despre relaţii adultere descrise în cele mai frumoase culori. Fără ură şi fără aşteptări. „Aş prefera oricând bărbatul însurat unui bărbat liber şi neaşezat, care pozează în altceva decât e şi poate. Care nu are timp de tine, pentru că e dedicat jobului sau mamei lui care strîmbă din nas la orice „pipiţă” adusă în casă. Un bărbat însurat ştie ce înseamnă responsabilităţile, ştie să se poarte cu o femeie, e grijuliu şi preţuieşte fiecare clipă cu tine. Pe un bărbat însurat ştii că-l vei găsi într-un singur pat: cel matrimonial (adevărat instrument de tortură, pff…)”. Şi, ca să terminăm cu ipocrizia, orice femeie măritată a fost măcar o dată Madame Bovary şi a avut o fantezie cu un bărbat. Altul decît soţul ei.
Pe Corina o găsiţi cu totul aici.
Citiţi şi
Prostia omenească și prostia românească
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.