Erma Louise Bombeck şi-a dedicat viaţa scrisului şi a făcut-o cu un simţ special al umorului, în ciuda problemelor de sănătate care au însoţit-o toată viaţa şi despre care nu a vorbit public decât foarte târziu, în 1993.
De altfel, umorul a stat la baza succesului său. Cele 15 cărţi publicate – majoritatea devenite bestseller, cele 4000 de editoriale – care surprind cu ironie şi fină compasiune viaţa casnicelor din suburbii, precum şi participările sale nuanţate la emisuni radio şi TV sunt elementele care împreună alcătuiesc portetul scriitoricesc al uneia dintre cele mai faimoase umoriste americane.
Născută în 1927, Erma începe şcoala mai devreme decât alţii copii, manifestând pasiune pentru studiu şi citit. Lucrează la un post de radio local realizând emisiuni pentru copii şi scrie, liceeană fiind, articole – cum altfel – pline de umor, culminând cu un prim triumf personal – intervievarea în 1943 a lui Shirley Temple.
Colaborează la diferite ziare, iar cu banii strânşi se înscrie la facultate, dar renunţă după primul semestru. Mai târziu, se reînscrie la University of Dayton pe care reuşeşte să o termine. În 1949 se converteşte la catolicism şi se căsătoreşte cu Bill Bombeck, veteran al celui de-al doilea război mondial. Soţii Bombeck înfiază o fetiţă, deoarece medicii le spun că nu pot avea copii, iar Erma decide să lucreze de acasă, publicând o serie de articole umoristice în Dayton Shopping News. În ciuda diagnosticului primit, Erma naşte doi fii, Andrew, în 1955 şi Matthew, în 1958. În 1959 se mută cu familia în Centerville, Ohio.
În 1964 reia scrisul, colaborând la Kettering-Oakwood Times şi, din 1965, la Dayton Journal Herald. Devine rapid cunoscută la nivel naţional prin preluarea editorialelor sale de către alte ziare. Din 1966 susţine conferinţe, iar în 1967 îi apare prima carte – o colecţie a articolelor publicate până atunci, sub titlul „At Wit’s End”. Ulterior devine invitat permanent al emisiunii umoristice radiofonice realizată de Arthur Godfrey.
În anii ’70 scrie pentru mai multe publicaţii şi publică mai multe cărţi, The Grass Is Always Greener over the Septic Tank devenind bestseller în 1976. Între 1975 şi 1986 participă la matinalul televiziunii ABC, „Good Morning, America”. Scrie şi scenarii pentru televiziune, dar nu are succes – nici cu episodul pilot din The Grass is Always Greener la CBS, nici cu showul propriu Maggie, pentru ABC. Este o perioadă extrem de încărcată, de aceea refuză să lucreze la un al doilea sitcom.
În 1978 se implică politic, militând pentru adoptarea „Equal Rights Amendment” – un amendament la constituţia SUA pentru garantarea egalităţii în drepturi a femeilor, fiind criticată de către conservatori şi ajungându-se chiar la retragearea cărţilor sale. Anii 1980 o găsesc în plină ascensiune, cu trei editoriale săptămânale preluate de 900 de ziare nu numai din Statele Unite, ci şi din Canada, editoriale care dau viaţă apoi unei serii de antologii devenite bestsellers. Participă de două ori pe săptămână la Good Morning America, veniturile sale crescând considerabil.
Ceea ce însă puţini ştiau era că Erma fusese diagnosticată la doar 20 de ani cu o boală incurabilă la rinichi, fiind supusă zilnic dializei, iar mai târziu s-a luptat cu cancerul la sân şi a suferit o mastectomie. Pe 3 aprilie 1996 îi este transplantat un rinchi, întrucât unul îi fusese deja scos, iar celălat nu mai funcţiona. Din păcate, în urma complicaţiilor survenite după operaţie, moare pe 22 aprilie, la 69 de ani şi este înmormântată în Cimitirul Woodland din Dayton, Ohio.
Citiți aici o mostră de umor. Și dați-i un zâmbet în dar acestei femei care a fost foarte curajoasă.
Citiţi şi
Ce mâncăm pentru a ne controla greutatea
Un mesaj de la Catherine, Prințesa de Wales
Testele genetice – soluția pentru o viață lungă într-o stare bună de sănătate
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
