Luna asta se scrie mult și se vorbește tot cam pe-atât de cupluri și iubire… multă iubire. Luna viitoare despre femei… multe femei. Toate ridicate-n slăvi mai ceva ca niciodată, deși ele-s la fel în simțiri de când lumea, doar teritoriul le face diferite. Frumoase, luptătoare, drepte, deștepte și deșteptate încât reușesc cu succes să mimeze și prostia la nevoie…
Dar mai e o femeie… și nu peste mult timp cele ca ea vor fi doar poveste, imagini de colecție păstrate de fotografii îndensate-n sertare ori imagini cioplite în suflet. E cea care trăiește pentru a mai vedea și a mai auzi glasuri, cea care așteaptă ziua când mai avem nevoie de ceva ori clipa când ajungi să o mai vezi… Doarme puțin, cu gândul la ai ei, toți laolaltă și la fel, cu cărticica scorojită de rugăciuni la capătul patului ei… Ea ți-a arătat, când cu sfială i-ai mărturisit că te temi să faci și alți copii, că nu-i vei putea iubi la fel, mâna aspră și degetele obosite de câte-o fi făcut și cât o fi mângâiat: ai cinci degete la o mână, cum te doare unul, așa te dor toate! Și așa a fost…
Nu se pierde-n amănunte, îți urează să ai sănătate și credință. Știe că, dacă le ai, vei găsi și resursele de-a obține ce-ți mai trebuie.
Ea care n-a făcut cumpărături la hipermarket, iar fâșâitul mării l-a simțit numai în scoica ce-o ține pe vitrina veche, ea care n-a schimbat pamperși și nici siropuri cu gust de căpșuni pentru febra copiilor ei n-a avut, te crede. Te crede și-nțelege că a fi femeie nu-i ușor, dar sigur tu știi că azi e mai ușor decât i-a fost ei…
Ea și-a iubit bărbatul aprig și i-a mângâiat asprimea, i-a domolit războiul. Știa că-l prinde slab în brațele ei, iar vrerea sa își face loc și dărâmă ziduri… Nu are păreri de rău și nu și-ar schimba trecutul… e prea înțeleaptă și-nțelege firesc că așa a fost. Numai viitorul previzibil, aproape mioritic asumat, o clatină din împăcare. Regretă că nu va mai fi să stea cu rugăciunea de pază…
Norocoasă sunt că le am pe amândouă și pentru ele-aș spune: Vreme, stai, oprește-te! Lasă-le timp și copiilor mei să le știe.
Pe Laura o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Invitație la filmul de scurt metraj REFRENUL COPILĂRIEI
Toți acești proști plini de sine
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
