Miracolul unei noi vieţi se produce în corpul fiecărei viitoare mame. În timpul concepţiei, o celulă microscopică rezultă din contopirea unui spermatozoid cu ovulul. Astfel, se formează o celulă nouă – zigotul – prima celulă a unei noi vieţi.
Noua viaţă care vibrează în corpul tău este o minune care nu poate fi descrisă în cuvinte. Este fiinţa pe care o vei aduce pe lume, iar împreună veţi dezvolta o relaţie unică şi de nepreţuit. Iată cum se transformă, încetul cu încetul, o singură celulă într-un copil de 3,5 kilograme.
Sursa foto: pixabay.com
Moştenirea genetică se transmite încă din stadiul de embrion
Exact în momentul fecundării, cromozomii ovulului şi cei ai spermatozoidului se unesc, definind din prima clipă caracteristicile pe care le va moşteni copilul încă din stadiul embrionar, de la cei doi părinţi. Zigotul poartă materialul genetic a 46 de cromozomi (23 de la fiecare părinte). Fiecare ovul conţine numai cromozomi X, pe când spermatozoidul poate conţine ori un cromozom X, ori un cromozom Y. Din combinaţia cromozomilor se va decide sexul copilului. Combinaţia XX determină sexul feminin, iar combinaţia XY sexul masculin.
Prima celulă a vieţii începe imediat diviziunea celulară. La început, zigotul se divide în două celule, apoi în patru, apoi în opt etc. În ziua a patra de la concepţie sunt create 32 de celule. După o săptămână se formează o grupare de celule numite blastocit. În acest moment, blastocitul se cuibăreşte în mediul primitor al uterului, unde rămâne pentru a se dezvolta până când va fi capabil să înfrunte lumea.
O aventură în 40 de săptămâni
În medie, sarcina durează 40 de săptămâni sau 280 de zile. Durata ei se calculează de la prima zi a ultimei menstruaţii. Aşadar, pentru a calcula cu aproximaţie data naşterii, se adaugă 40 de săptămâni după prima zi a ultimului ciclu. Pentru a afla cu uşurinţă data estimativă a naşterii, poţi utiliza un instrument online numit calculator sarcină.
După cum bine ştii, durata sarcinii este împărţită în trei trimestre. Primul durează până în săptămâna a 12-a. În această perioadă, embrionul se dezvoltă în mod spectaculos şi se formează deja toate organele şi ţesuturile. Inima, o protuberanţă minusculă, începe deja să pulseze viaţa din săptămâna a cincea. Spre sfârşitul primului trimestru, în interiorul cald al lichidului amniotic pluteşte un pui de om în miniatură.
Al doilea trimestru durează din săptămâna a 13-a până în a 25-a săptămână. În această perioadă, funcţiile principale ale organismului se dezvoltă şi se perfecţionează. Deşi este foarte mic, măsurând abia 12 centimetri, fătul este perfect format. De altfel, acum este momentul efectuării ecografiei de morfologie fetală, când se pot distinge chiar şi cele mai mici trăsături fizice: nasul, gura, ochii, urechile, degetele. O dezvoltare spectaculoasă are loc la nivelul creierului şi a sistemului nervos, ceea ce permite realizarea primelor mişcari coordonate. Puiul tău începe să fie activ şi îi poţi simţi primele mişcări asemenea unor fluturi în stomac. Până în luna a 6-a, mişcările devin din ce în ce mai vioaie, iar simţurile sale devin mai acute. Acum, pruncul percepe bătăile ritmice ale inimii tale, îţi recunoaşte vocea şi mângâierile, poate avea preferinţe pentru muzică şi anumite melodii.
Corpul tău trece de asemenea prin transformări menite a susţine mica fiinţă din pântece. Din săptămâna a 16-a, sânii vor începe să secrete colostru, primul lapte bogat în substante nutritive şi anticorpi. Din săptămâna a 20-a, sânii devin greoi, areolele devin sensibile şi pot apărea mici formaţiuni asemănătoare unui nodul la sân. Nu intra în panică, vorbeşte cu medicul tău despre toate acestea, dar vei vedea că sunt pregătiri normale pentru alăptare. Uterul şi toate organele interne încep să lucreze intensiv cu unicul şi cel mai important scop: să satisfacă nevoile de creştere ale puiului tău drag.
În al treilea trimestru, din săptămâna a 26-a până în săptămâna a 40-a, copilaşul creşte semnificativ în greutate şi îşi dezvoltă funcţiile care îi vor permite să descopere lumea în deplină sănătate. Din săptămâna a 36-a, el este considerat pregătit pentru a se naşte, cu excepţia funcţiei respiratorii, pentru care ar putea avea nevoie de asistenţă medicală. Dar cel mai bine este ca puiul să rămână în burtică până la finalul celor 40 de săptămâni, pentru a acumula mai multă putere de a înfrunta mediul extern, total necunoscut şi lipsit de protecţia blândă din pântecele mamei.
O călătorie supravegheată de medic
Sarcina nu este o boală, corpul ştie exact ce are de făcut în fiecare etapă de dezvoltare a pruncului. Însă, este esenţial să îţi asiguri o stare optimă de sănătate când te pregăteşti pentru a da viaţă. De aceea, este bine să-ţi faci programare la medicul de familie şi la medicul ginecolog, pentru a efectua o serie de analize şi investigaţii necesare pentru monitorizarea sarcinii. Urmărirea prenatală oferă o imagine clară asupra evoluţiei normale a sarcinii, depistează sau previne eventuale complicaţii sau anomalii genetice.
Nimic nu ar trebui să tulbure liniştea acestei perioade în care ai privilegiul de a deveni mamă!
Citiţi şi
Mama – în rolul principal al Eroului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
