Trăim într-o lume în care adaptarea la realitate începe să devină o problemă extrem de serioasă. Confuzia de valori, viteza halucinantă cu care se petrec transformările în viața individuală și socială, o din ce în ce mai profundă căutare a identității devin, de multe ori, momente de slăbiciune în care tinerii caută refugii compensatorii. Nu mai e vremea în care se caută și se găsesc răspunsuri în manifestările spiritului creator cu care omul a fost dăruit prin natura lui celestă, oamenii nu se mai regăsesc în artă, de orice fel ar fi ea, nu mai consumă „drogurile” bune care le sunt la îndemână, gratuit. Să nu uităm că ele au dat forță unor personalități care pot constitui modele, în lipsa celor din lumea actuală, secătuită de bucuria de a trăi. „Viaţa este un drog fără efect, iar drogul meu secret e moartea.”, spunea Leonard Cohen, „Acest jurnal este legătura mea, pipa mea de opiu. Este drogul şi viciul meu.”, se confesa, în proza ei memorialistică, Anais Nin, iar Rudyard Kipling exacerba într-atât rolul inspirației, încât decreta, cu emfază: „Cuvintele sunt, desigur, cel mai puternic drog folosit de omenire.” Despre mecanismul unui drog binefăcător, ce frumos vorbește Paulo Coelho, în romanul La râul Piedra am şezut şi-am plâns: „E periculos să iubeşti! Iubirea e ca un drog. La început ai senzaţia de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi, vrei mai mult, încă nu e un viciu, dar îţi place senzaţia şi îţi închipui că o poţi ţine sub control. Te gândeşti la persoana iubită vreme de două minute şi uiţi de ea vreme de trei ore. În scurt timp însă, te obişnuieşti cu acea persoană şi începi să fii complet dependent de ea. Acum te gândeşti la ea trei ore şi o uiţi două minute. Dacă ea nu e lângă tine, încerci aceeaşi senzaţie ca şi drogaţii când nu îşi obţin drogul. În acel moment, aşa cum drogaţi fură şi se înjosesc ca să facă rost de ceea ce le trebuie, şi tu eşti dispus să faci orice pentru dragoste!”
Din nefericire, bolile umanității nu se tratează cu astfel de paliative, ci, din nefericire, cu acelea care distrug, după ce oferă o temporară stare de bine. Opiu, haşiş, marijuana, heroină, cocaină, cine le mai știe felul? Sunt peste tot, la prețuri accesibile, „moartea albă” pe care și-o poate permite oricine. În fața acestei amenințări, societatea devine din ce în ce mai neputincioasă, iar studiile din ce în ce mai alarmante. Catastrofale, s-ar putea spune. Prea puțin se vorbește în școala românească cu cărțile pe față, prea puține încă programele, campaniile sau taberele anti-drog față de procentul alarmant al tinerilor care recurg la această modalitate de a se vindeca de real, pe care îl percep ca pe un „rău al secolului”.
Recent ieșită de sub tipar, lansată la Bookfest 2018, cartea psihologului Mihai Copăceanu (doctor în medicină, specialist în adicții, jurnalist, autor) face carieră în societatea românească, fiind prima lucrare amplă pe această temă despre situația drogurilor. Excelent documentată, rod al unei lecturi îndelungate și minuțios selectate, ea oferă publicului de toate categoriile (!) o perspectivă analitică exhaustivă asupra fenomenului de adicție, abordând lucrurile din punct de vedere diacronic, pentru a ajunge la soluții eficiente care pot servi în evitarea și controlul acestei influențe nocive cu care mai ales tineretul se confruntă în ziua de astăzi. „Cartea se adresează tuturor. E un atlas de cultură generală despre droguri, despre istoria, cultura şi antropologia drogurilor. Începe cu primele atestări ale consumului în istoria umanităţii şi atinge probleme actuale, cum ar fi cultura online a drogurilor sau influenţa în rândul tinerilor”, spune Mihai Copăceanu. Extrem de interesante sunt analizele documentate asupra unor cazuri și date adunate de autor într-o cercetare făcută „la cald”, în câteva şcoli şi licee din Sibiu. Cu siguranță, după cum afirma Alin Leș, un alt reprezentant de marcă în domeniul psihologiei și al criminalisticii, „Cartea este un „must have” în domeniu. Limbajul este accesibil, conținutul este de noutate, iar cartea în sine, o plăcere s-o ții în mâini.”
Sursă foto: m.antena3.ro
Nu facem aici o pledoarie pro domo, ci aducem în fața semenilor noștri o problemă reală și soluții de rezolvare a ei, pentru că a fi informat, se spune, înseamnă a fi puternic. Indiferent de vârstă, nivelul de pregătire sau clasa socială, cartea este accesibilă oricui, pentru că scriitura este fluentă, fără „prețiozități” terminologice care i-ar putea știrbi din claritate, în plus, are un fond de sinceritate a trăirii care demonstrează o implicare autentică în esența acestui fenomen atât de periculos. În definitiv, suntem responsabili de viața copiilor noștri, pentru acesta este rolul nostru în lume. Până nu e tardiv, sfătuiește psihologul, pe pagina sa de Facebook:
„Cum își poate da seama un părinte că al său copil este un consumator de droguri și asta până nu este prea târziu?
O foarte bună întrebare. Depinde de tipul de drog și de cantitatea consumată pentru că fiecare drog dă alte simptome.
SUNT CÂȚIVA INDICATORI CLASICI. ÎȘI POATE DA SEAMA ÎN MOD DIRECT ȘI INDIRECT:
Dacă a consumat în exces marijuana, se va simți euforic, relaxat, gura îi va fi uscată, va avea o poftă de mâncare crescută, ochii roșii, memoria va fi afectată, iar bătăile inimii mai mari. Uneori simptomele pot fi insesizabile.
Dacă a venit din club unde cineva i-a pus o pastilă de ecstasy în paharul cu băutură (sau el însuși a fost curios), o să fie plin de energie, fără inhibiții, va avea o stare de euforie neobișnuită, va simți plăcere și dorință să fie atins, se va simți excitat sexual, mereu în stare de alertă și nu va avea noțiunea timpului.
Dacă a consumat LSD, care afectează percepțiile, va avea halucinații, comportament impulsiv, hipertensiune, transpirație, bătăi ale inimii crescute, tulburări de somn, fără poftă de mâncare, amețeală, gura uscată, tremur sau chiar convulsii.
Dacă a consumat cocaină (se poate și asta), este agitat, entuziasmat, fără inhibiții, hiperactiv, fără putere de concentrare cu sângerări nazale, eventual ticuri. De cele mai multe ori ajunge obosit acasă, târziu în noapte, fără să-și întâlnească părinții, iar a doua zi doarme mult. Dacă le combină cu alcoolul, ajunge la unitatea de primiri urgențe și alteori se oprește la timp.
Recomand părinților să fie atenți la anturajul propriului copil, la locurile pe care le frecventează (și orele), la nevoia suplimentară de bani, dacă dintr-o dată școala nu îl mai interesează, dacă are note mai mici și comportament deviant, dacă se simte fără energie, fară pic de plăcere pentru lucrurile care înainte îi provocau plăcere, dacă vrea să fie cât mai singur și închis, dacă nu vrea să răspunsă sau răspunde agresiv la întrebările despre consumul de droguri. Toate aceste schimbări de comportament pot indica o stare deprimantă, cauză sau efect al consumului de droguri.”
Cu adevărat, o carte obligatorie!
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Ce au în comun Trump, Putin și Georgescu
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
