Simona Tache face o recomandare de lectură de suflet, cu suflet şi cuvinte gingaşe. Un jurnal. Creştetul gheţarului. Constanţa Buzea. Adrian Păunescu. Despre iubiri.
“Tocmai ce-am terminat de citit Creştetul gheţarului, adică jurnalul poetei Constanţa Buzea, din perioada 1969-1971, când era încă prima soţie a lui Adrian Păunescu. Tare, tare frumos e scris. Dincolo de anecdotică, de povestea tristă a unei căsnicii nefericite între o femeie discretă, talentată şi sensibilă şi un plăvan gălăgios, egoist, cinic, veşnic îndrăgostit de alte femei şi viitor mare poet, foarte tare mi-au plăcut tonul şi scriitura. E ca şi cum ar fi fost scris în şoaptă, în vârful picioarelor. Durerea şi umilinţa femeii nefericite şi desconsiderate, pe faţă, cu cinism, nu capătă niciodată vreo notă stridentă.
Vă redau un singur pasaj, referitor la pasiunea lui Păunescu pentru Ana Blandiana: „În vremea aceea, Adrian venea acasă şi se culca pe canapea întors cu spatele la noi. Cu faţa la perete, suferea. Ofta cu ochii strînşi, aproape să plîngă, refăcînd în minte scenele cu Nana îmbrăţişîndu-se şi prelungind agonia unei dorinţe apocaliptice. Aşa şi-a scris cartea cu care a luat premiul şi a stîrnit certuri în juriu. O carte ca o rană vie, pe care o cunosc şi o evit, pe care am dactilografiat-o. A scris la ea bolnav de o lingoare ce nu se mai istovea. Se ridica din reverii şi se apuca de scris. Scria şi mă chema să mi le citească“.
Foarte frumoasă e şi povestea întâlnirii cu Mircea Eliade, iar pasajele despre copii sunt de o poezie extraordinară.
Constanţa Buzea are acum 70 de ani (n.red. Poeta a murit în 2012). Când scria Creştetul gheţarului avea 30, o căsnicie de 10 ani, deja ratată dureros, doi copii şi nişte crize de bilă mai mari decât ale mele, care sunt mai mult dese decât mari. 😕 Cred că şi ele m-au apropiat cumva de autoare. 😉
Dacă n-aţi citit cartea, v-o recomand cu entuziasm.”
Eu am fugit la Cărtureşti. 🙂
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
