O cititoare a lăsat la un articol despre curățenie următorul comentariu: “o bucătărie curată e semnul unei vieți ratate”. Nici eu nu sunt vreo fanatică, dar sunt dispusă să pierd un minim acceptabil de timp pentru a avea o bucătărie curată. Nu vreau să mă gândesc cum arată bucătăria ei, adică locul unde gătești și mănânci. Unde chiar e nevoie, ca să te simți om, să nu ți se lipească farfuriile, cănile ori paharele de mână, fundurile de lemn să nu păstreze urme de la toate câte au trecut prin viața lor și tacâmurile la fel. Mai bine mai puțină veselă, ca să-i vină rândul la spălat sau la spart și înlocuit mai des.
Fac o mică paranteză. Asta-mi amintește de vremurile când nu mă puteam sustrage de la invitațiile la masă ale unei mătuși și de greața care mă apuca instant când îmi punea ceva în farfurie. Căpătasem în timp o dexteritate de prestidigitator: felurile uscate le ascundeam în șervețele de hârtie, apoi în punguțe de plastic, le băgam în geantă și le aruncam la gunoi când plecam. Mai scăpam intenționat și câte o cană, o farfurie, un pahar, măcar se împuținau șansele să le nimeresc tot eu data următoare și era o scuză bună să-i fac cadou la următoarea vizită câte o cană sau niște pahare mai haioase. În fine, poate avea o scuză și mătușa asta a mea, fostă doamnă colonel, că toată viața avusese servantă și când n-a mai avut nici soț, nici servantă, lucrurile au degenerat. Ea a arătat până la moarte dichisită, rujată, manichiurată, dar bucătăria a ajuns vai, mama ei. Deci nici așa nu-i chiar așa. Nu se poate și pace!
Revin în prezent și vă spun că am moștenit, fiind nepoata preferată, apartamentul în care a locuit mătușa mea. M-am bucurat, dar nu imediat. Pentru că moștenirea asta mi-a dat frisoane la gândul mizeriei care se înstăpânise. Că n-a vrut cu niciun chip spre sfârșitul vieții să lase pe cineva s-o ajute. Nici pe mama, nici pe mine, nici pe cineva de la vreo firmă de curățenie, cu toate recomandările posibile. Și să vezi muncă pe brânci să scoți la lumină, mai ales bucătăria.
Când, în sfârșit, a fost totul gata, după ce am chemat specialistul să verifice schema instalatie electrica casa și să mă învețe ce să fac când nu se aprinde flacara la centrala, după ce am înlocuit mobilier, podea, tâmplărie, instalație de apă, după ce mi-am luat frigider nou, plită electrică, nu și cuptor, că nici nu mă pricep la gătitul complicat și nici nu-s interesată de feluri savante, mi-am invitat șase rude la masă și i-am făcut o mică pomenire mătușii. De ce șase? Că atâtea am decis că-mi trebuie mie din toate, nu mai multe.
Revenind la replica răutăcioasei cititoare, eu zic că o bucătărie curată e semn de civilizație și viață decentă. Nu te obligă nimeni să freci toată ziua gresia, faianța, chiuveta, tacâmurile sau paharele, dar nici ca mătușa mea n-ai voie să ajungi. Eu, când am de făcut mici retușuri, îmi pun un pahar cu vin, muzică și treaba nu mai pare un chin. Nici nu știu când e gata… vinul. 🙂
Citiţi şi
Fii atent la asta când reamenajezi bucătăria!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
