La 20 de ani, în octombrie 1981, după examenul de bacalaureat luat cu 9,45 şi un eşec la admiterea la facultatea de inginerie de la Galaţi (îmi lipsiseră numai 40 de sutimi pentru a fi admisă), m-am prezentat la locul de muncă de pe repartiţia dată de la liceu. Din promoţia noastră de 120 de absolvenţi, majoritatea fete (liceul fusese iniţial unul teoretic cu profil uman, dar la indicaţia preţioasă a PCR a fost transformat într-unul industrial din cauza dezvoltării industriei din perioada aceea), ne-am prezentat la repartiţie numai patru la Întreprinderea Mecanică Navală, pe scurt IMN. Tovarăşul de la personal, vădit mirat de prezenţa mea, m-a întrebat pe un ton superior:
– Tu chiar vrei să lucrezi la noi?
– Da, am răspuns! Aici am făcut practică în timpul liceului, am dat la facultate şi am picat, nu am ce face .
– Toate colegele tale şi-au luat negaţie şi şi-au căutat de muncă în altă parte. Întreprinderea este un loc al bărbaţilor şi eu nu am niciun post de secretară să îţi dau în vreun birou călduţ, te voi repartiza într-o secţie, înţelegi??
– Da, am răspuns, voi lucra în secţie!
Mi-a făcut fişa de angajare, m-a trimis la protecţia muncii pentru instructaj şi apoi m-a trimis la medic pentru a-mi completa fişa medicală. Doctorul Medeleanu m-a privit şi el suspicios şi mi-a pus aceleaşi întrebări :
– Ce cauţi într-un loc al bărbaţilor, loc din care toate colegele tale au fugit pur şi simplu?
– Nu mai încerci şi la anul la facultate, nu te ţin părinţii un an acasă, să înveţi…?
– Nu voi sta acasă! am spus. Poate voi mai încerca la facultate, dar concurenţa a fost foarte mare unde m-am înscris eu, au fost şase pe un loc.
– Nu pot să stau acasă pe banii părinţilor şi să îmi plătească şi meditaţii tot anul, părinţii mei sunt simpli muncitori, aşa că şi eu voi munci!
Poate ca să mă sperie, tovarăşul de la personal m-a trimis în cea mai grea şi mai zgomotoasă secţie. La Mecanică 1 se sudau piese uriaşe de tablă, într-un zgomot infernal. Aici am fost pusă să aşez nişte materiale într-o magazie. În anii ’80, să te afirmi într-o lume a bărbaţilor era imposibil. Dar eu asta îmi doream să fac! Dacă mai aveai şi „dezavantajul” de a fi frumoasă şi blondă, erai din start catalogată ca fiind „proastă” sau (scuzaţi limbajul) „curvă”. Doar dacă erai „protejată” de cineva din elită puteai să avansezi şi să te ridici, profesional vorbind.
Am muncit mult cu aceste prejudecăţi, eram necăsătorită şi proaspătă într-o lume cu zgomot, praf şi oameni obtuzi. Peste şase luni s-a eliberat un post la o altă magazie de la Secţia 2. Magazionerul de aici plecase în armată şi aşa am ajuns la Strungărie 2. Încă de la angajare, începusem să învăţ tot ce se putea despre toate. M-am pus la punct cu desenul tehnic şi, în timp, am dat examene din şase în şase luni până la treapta a III-a, categoria B.
După un an de muncă, m-am căsătorit, deja erau câţiva care râvneau la postul pe care îl ocupam eu, îşi făcuseră calcule că, dacă mă mărit, soţul mă va scoate de la muncă şi mă va ţine acasă. Numai că soţul meu era şi el student (fusesem colegi în acelaşi liceu) în anul II la Academie şi mai avea încă doi ani de studenţie până să câştige şi el bani.
Am mai muncit încă trei ani şi treptat pot spune că le-am schimbat oarecum percepţia, cel puţin în ceea ce mă priveşte, nu mă mai priveau că pe o posibilă pradă sau ca pe o proastă, cum aveau obiceiul să eticheteze orice femeie care avea „tupeul” să fie blondă într-o lume gri, plină de bărbaţi.
În cei cinci ani cât am muncit în IMN am fost forţată să evoluez, dar mi-a şi plăcut cofruntarea minţilor şi a ambiţiilor profesionale.
Aveam deja al doilea copil şi, într-o zi, m-a căutat tovarăşul de la personal, dacă nu aş vrea să mă întorc la locul de muncă… I-am răspuns că nu, deşi tare mult mi-ar fi plăcut să o pot face. Însă viaţa de familie, cu doi copii şi soţul plecat tot timpul, mă solicita mult prea mult, căci nu avea cine să mă ajute.
Guest post by Maria Gabriela Ionescu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Femeile mature vs femeile imature
Bijuteriile pentru bărbați – între tradiție, simbolism și stil personal
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
