Numerele unor Girls Power adevărate – Hidden Figures

Când  avem în vedere mintea luminată a unor oameni de știință, ne pândește un pericol: acela de a-i plasa sub zona istoriei sau a egou-lui; că așa au stat lucrurile o dovedesc și pelicule precum A Beautiful Mind, The Theory of Everything sau The Imitation Game. Presupusa inaccesibilitate a geniilor trimite către tot ce ține de omenesc, iar Hidden Figures extinde câmpul informațiilor despre matematică, universul I.T. pe ritmul muzicii lui Pharrell Williams; este genul feel-good movie, dar profund emoționant.

Hidden Figures este o poveste despre inteligență, dar nu despre ego; e o istorie despre luptă,  dar nu despre gloria individuală demonstrând că Katherine Johnson (Taraji P. Henson), Mary Jackson (Janelle Monáe) și Dorothy Vaughan (Octavia Spencer) reprezintă femei excepționale. Așadar, un episod crucial din perioada  anilor ‘60 ai secolului trecut vine să facă lumină într-o zonă ținută mult timp în umbră.

Hidden Figures aduce în prim-plan viața unor femei de știință-pionier, de culoare, din Virginia, angajate la (segregaționista) NASA, în timpul lansării satelitului Sputnik. Dublu-centrat, pe problematica rasismului, dar și pe cea a drepturilor femeilor, filmul regizat de Theodore Melfi (scenariul a fost scris tot de Melfi, în colaborare cu Allison Schroeder după cartea lui Margot Lee Shetterly), degajă energia necesară re-lansării femeilor pe orbita succesului, mai ales că viziunea cineastului surprinde și integrează contextul în care aceste personaje remarcabile evoluează. Pelicula se bazează pe o poveste reală, cea a excepționalei echipe de matematiciene (din divizia „Colored Computer”) care au contribuit la câștigarea competiției dintre S.U.A. și Uniunea Sovietică pentru cucerirea spațiului cosmic, în plin Război Rece. Katherine (întrupată de radioasa Taraji P. Henson) are o partitură mai generoasă, mereu acompaniată de Mary (Janelle Monáe) și Dorothy (Octavia Spencer).

În 1961, cele trei matematiciene erau încadrate, alături de multe alte persoane, în ceea ce se numea NASA’s pool  of human „computers”/programatori ce se ocupau de calculele minuțioase pe care, mai târziu, le vor efectua computerele sofisticate. În acea perioadă, în Virginia, operau restrictiv acele legi care le obligau pe femeile de culoare să lucreze în spații separate (Langley Research Center). Dorința disperată a S.U.A. de a întrece Uniunea Sovietică în cursa pentru cucerirea spațiului cosmic i-a determinat pe cei de la NASA să recurgă și la…meritocrație. Expertiza de excepție în geometria analitică o propulsează pe Katherine într-un grup elitist de albi brilianți; ea devine pata de culoare din imnesul birou în care se învârteau doar albi sudiști, scrobiți, cu cravată și  angajate suple, cu șiraguri de perle la gât. Mary e nevoită, și ea, să dea piept cu birocrația conjugată cu rasismul pentru a ajunge inginer (Mary Jackson: „Every time we get a chance to get ahead they move the finish line. Every time”). Nici în cazul lui Dorothy, situația nu este tocmai roză, în teribila cursă contra temutului IBM. Toate trei trudesc la calcule (și re-calculări), alături de alți angajați (albi), mult mai bine remunerați. Victoriile individuale sunt rare, frustrările sunt dese, iar eroinele glisează între egoism și defetism în grup. Dialogurile acestor trei femei stabilesc raporturile dintre ele, dar le prezintă și părți ale personalității lor (Vaughan se opune nonsensului, Johnson reprezintă optimismul , iar Jackson este irezistibilă în comicul inteligent – Mary Jackson: „Oh, I’ll tell you where to begin: Three Negro women chasing a white police officer down a highway in Hampton, Virginia in 1961. Ladies, that there is a God-ordained miracle!”).

America nu mai pune limite cerului în dorința de-a desăvârși misiunea Apollo, deși, pe pământ, granițele se marcau cu hotărâre. Deși nu apasă pedala vindicativă, pelicula readuce (ca un laitmotiv) în prim-plan scena în care Katherine se confruntă cu „dificultățile naturii”- străbate aproape un kilometru pe jos doar pentru a ajunge o toaletă pentru femeile de culoare sau scrie de zor calcule kilometrice la imensa tablă… neagră. Abia după ce îi aduce realitatea crudă la cunoștință superiorului său, Al Harrison (remarcabilul Kevin Costner), balanța se echilibrează.  Nobilului general i se cuvine titlul de „mentor dezrobitor”. Cel care întrebase: „We don’t have a single person in this entire building that can handle analytic geometry?” primește răspunsul prin întreaga contribuție a lui Katherine, iar el sparge barierele artificiale, spre stupefacția colegilor albi (mai ales a Mrs. Mitchell /Kirsten Dunst). Primise și înțelesese deplin lecția:„Numbers have no color and no gender, either.” Până și faimosul astronaut John Glenn (Glen Powell), integrat pe orbită chiar de ea, o confirmă pe Katherine ca fiind cea mai bună/„the smart one”.

Mary (prima femeie afroamericană inginer) și Dorothy (întâia  femeie afroamericană manager la NASA) vor trece și ele barierele, progresând în specializările dificile pe care le îmbrățișaseră la acea vreme, tușele pline de umor vin să sublinieze mesajul subtil – valoarea educației, a prieteniei și a solidarității. În Hidden Figures, segregarea și frustrarea nu derapează în forme violente, dimpotrivă, motivează progresul, drumul spre lumină, parcurs cu onestitate și cu multă trudă. Un statut se obține prin muncă grea, dar cinstită. Lecția acestui duios film retro, este una simplă: nonvedetele  constituie „sarea pământului”. Omul tenace și modest ar trebui să se simtă respectat, stimat la locul său de muncă pentru a reduce fascinaţia carierei senzaţionale cu orice preţ în favoarea profesiei bine făcute, a unei profesii nonsenzaţionale, dar utile şi respectate, iar femeia (de orice culoare) este de neprețuit.

Hidden Figures probează și demonstrează triumful talentului și rolul muncii și-al educației, în depășirea oricăror obstacole. Așa cum reiese din acest film inspirațional, mereu, valoarea va ieși la lumină.

Regia: Theodore Melfi

Autor (cartea Hidden Figures: The American Dream and the Untold Story of the Black Women Mathematicians Who Helped Win the Space Race): Margot Lee Shetterly

Scenariul: Allison Schroeder, Theodore Melfi

Imaginea: Mandy Walker

Montajul: Peter Teschner

Muzica: Benjamin Wallfisch, Pharrell Williams, Hans Zimmer

Distribuția:

Taraji P. Henson – Katherine Johnson

Octavia Spencer – Dorothy Vaughn

Janelle Monáe – Mary Jackson

Kevin Costner  – Al Harrison

Aldis Hodge  – Levi Jackson

Kirsten Dunst  – Vivian Michael

Glen Powell  –  John Glenn

Mahershala Ali  – Jim Johnson

Jim Parsons  – Paul Stafford

Olek Krupa  – Karl Zielinski

Durata:127 min

Premii, nominalizări, festivaluri:

Premiile Oscar, 2017:

Citiţi şi

Doamne

Albă ca zăpada fără cei șapte pitici

Sub ochii noștri, se întâmplă un fenomen năucitor

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.